Daniel Dragan biografia
Daniel Dragan opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DRAGAN Daniel, se naste la 20 dec. 1935, comuna Glodeni, judetul Dimbovita.
Prozator.
Fiul lui Ion Dragan, brutar, si al Floarei (n. Nitescu). Clasele primare in satul natal; studii liceale la Colegiul National Militar de la Manastirea Dealu (1946-l948), la Liceul „lenachita Vacarescu" din Tirgoviste (1949-l952) si la Liceul „Andrei Saguna" din Brasov (bacalaureatul in 1977); Scoala de Literatura „Mihai Eminescu" (1953-l955); Facultatea de Ziaristica din Bucuresti (1977-l982).
In vremea studiilor liceale a avut diverse indeletniciri: muncitor necalificat, zidar, strungar, mecanic si laborant. Fondator, secretar general de redactie (1966-l968) si redactor-sef (1980-l989) al revista Astra din Brasov; redactor-sef al revista Brasovul literar si artistic (1979-l981).
Colaboreaza la Viata Romaneasca, Romania literara, Luceafarul, Cronica, Ateneu, Tribuna, Orizont, Ramuri, Arges, Convorbiri literare si la ziarele Chemarea, Uzina si ogorul din Tirgo-viste si Drum nou din Brasov. Debut publicistic in ziarul Chemarea din Tirgoviste (1950); debut literar cu poemul Fericirea mea, in Gazeta literara( 1954);
Debut editorial cu romanul Doi ori doi (1978). A mai publicat alte sase romane (Oceanul, 1980; Podul, 1982; Ursa Mica, 1986; Tare ca piatra, 1987; Ursa Mare, 1988; Presimtirile, 1989) si un volum de nuvele (Margele rosii, 1984).
Critica a intimpinat primul roman al lui Daniel Dragan cu un numar de formule generale („acuitatea pro-blematicii"-ManuelaTanasescu; „firesc laudabil"- L. Ulici), pe care le-a aplicat, aproape invariabil, celorlalte volume fixate, fara diferente semnificative, in formula prozei realist-do-cumentare, a faptului cotidian, netransfigurat. Doi ori doi (1978) impreuna cu Oceanul (1980) si Podul (1982) formeaza in intentia autorului o trilogie, mai exact biografia unei uzine si, implicit, a unei colectivitati definite prin vechile criterii ale eticii comuniste: lupta cu planul, efortul de reconstructie, respectarea angajamentelor, spiritul partinic, nivelul de responsabilitate civica si deconstiintaetc.
Conflictele individuale sint absorbite in marea masa de discursuri, rapoarte, sedinte de productie si mobilizari, in umbra carora dimensiunea u-mana, dramele si spiritul critic ramin accidente fara semnificatie. Ceea ce salveaza totusi aceste volume cu tendinta este, paradoxal, perceperea lor ca farsa involuntara a ideii de angajare si de eroism cotidian. Daniel Dragan nu este singurul prozator care, in deceniul al noualea, cade victima confuziei dintre necesitate si oportunitate. Apropierea de „umanitatea umila" din volumul de povestiri Margele rosii (1984) este timida si fara urmari importante pentru celelalte romane: Ursa Mica (1986) si Tare ca piatra (1987).
Vibratia uzinei si dragostea de revolutie ramin prezente ca semne ale marelui angrenaj ideologic, in vreme ce „miracolul expansiunii" sufletesti este o metafora indepartata, ghicita doar in drumul ocolit catre parabola minei, a eului instrainat din Ursa Mare (1988) si Presimtirile (19S9).
OPERA:
Doi ori doi. Roman, Bucuresti, 1978;
Oceanul. Roman, Bucuresti, 1980;
Podul. Roman, Bucuresti, 1982;
Margele rosii. Nuvele, Bucuresti, 1984;
Ursa Mica. Roman, Cluj-Napoca, 1986;
Tare ca piatra. Roman, Bucuresti, 1987;
Ursa Mare. Roman, Cluj-Napoca, 1988;
Presimtirile. Roman, Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
E. Manu, in Astra, nr. 1, 1979;
C. Moraru, ibidem, nr. 3, 1979;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 12, 1979;
Al. Piru, in Luceafarul, nr. 17, 1979;
V. F. Mihaescu, ibidem, nr. 24, 1980;
M. N. Rusu, in Viata studenteasca, nr. 13, 1980;
I. Grosan, in Romania literara, nr. 15, 1980;
I. Holban, in Cronica, nr. 29, 1982;
N. Steinhardt, in Familia, nr. 6,1984;
C. Tuchila, in Contemporanul, nr. 40,1985;
C. Miu, in Tomis, nr. 10,1988;
M. Diaconescu. in Arges, nr. 12,1988;
A. D. Rachieru, in Luceafarul, nr. 1, 1989.
|
