Daniel Banulescu biografia
Daniel Banulescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
BANULESCU DANIEL
Poet si prozator.
S-a nascut la 31 august 1960 in Bucuresti. Este fiul lui Ion Banulescu si al Constantei Banulescu (n. Voican).
Dupa studiile liceale, a absolvit in 1988 Facultatea de Foraj a Institutului de Petrol si Gaze din Ploiesti.
In perioada studentiei este membru al cenaclului "Universitas" al centrului universitar Bucuresti, condus de criticul si profesorul Mircea Martin.
Debuteaza publicistic cu poezie.
In 1987 semneaza in colectia "Cartea cea mai mica" a revistei "Convingeri Comuniste" a Centrului Universitar Bucuresti, placheta de poezie Ziua in care am fost publicat, insotita de un cuvint inainte al criticului si profesorului Mircea Martin.
Debutul editorial propriu-zis are loc in 1993 cu volumul de versuri Te voi iubi pin' la sfirsitul patului (Ed. Cartea Romaneasca).
Colaboreaza cu poezie si articole de opinie la principalele reviste literare din tara.
Dupa volumul de debut, publica volumele: Te pup in fund, conducator iubit! (Ed. Nemira, 1994), Balada lui Daniel Banulescu (Ed. Cartea Romaneasca & Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, 1997), Cei sapte regi al orasului Bucuresti (Ed. Nemira, 1998) si Republica Federala Daniel Banulescu. Statul de Nord si Statul de Sud (Ed. Vinea, 2000). Este prezent in antologiile Sfisierea lui Morfeu, alcatuita de Dan-Silviu Bocrescu (Ed. Phoenix, 1994) si Romanian Poets of the '80s and '90s, alcatuita de Andrei Bodiu, Romulus Bucur si Georgeta Moarcas (Ed. Paralela 45, 1999).
A obtinut urmatoarele premii: premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania (1993); premiul pentru poezie al orasului Bucuresti (1997); premiul "Cea mai buna carte de poezie" la Salonul National de Carte (Cluj-Napoca, 1998); Premiul pentru proza al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1998). in 1998 a beneficiat de o bursa a statului german acordata scriitorilor.din Europa Centrala si de Est. A calatorit in Austria si Germania, in prezent este liber profesionist. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Asupra cartilor autorului au formulat opinii critice: Mircea Martin (cuvint inainte la placheta Ziua in care am fost publicat, col. "Cartea cea mai mica", Ed. Atelier literar '90, 1978); Dan-Silviu Boerescu - Un (alt) poet scriind despre Laura (in volum Climatul temperat continental si harta sinoptica a poeziei recente. Atelier literar, 1987); Catehismul imposibil al amorului: Ianus Bifrons multisex (in volum La noapte pe strada Toamnei. Fictiuni critice, Ed. Phoenix, 1993); Dan Petrescu (prefata la volum Te pup in fund, conducator iubit!, Ed. Nemira, 1994) si Daniel al rugaciunii federale ("Cuvintul", nr. 7/2000); Romul Munteanu - Daniel Banulescu (in volum Jurnal de carti 6, Ed. Libra, 1996); Gheorghe Glodeanu - Maestrul cu si fara Margareta (Daniel Banulescu) (in volum Dimensiuni ale romanului contemporan, Ed. Gutinul, 1998); Tudorel Urian - Diavolul in infernul oamenilor, ("Cuvintul", nr. 7/1998); Nicolae Bama ("Viata Romaneasca", nr. 9-l0/1998); Gheorghe Grigurcu - Ceafa lui Daniel Banulescu ("Romania literara", nr 16/1998); Marin Mincu - Un discurs amoros: Daniel Banulescu ("Contemporanul. Ideea europeana", nr. 5/1999) si O mare frumusete ingindurata ("Contemporanul. Ideea europeana", nr. 6/1999); Alex. Stefanescu - Poezie fara frontiere ("Romania literara", nr. 29/2000); Nicolae Manolescu, Laurentiu Ulici, Comei Regman, George Pruteanu s.a.
Referinte critice:
"Daniel Banulescu e un poet de explozie, nu de conceptie, un poet care descopera si se descopera pe sine scriind. Sensul poemului nu ii precede poemul. Citeodata insasi lipsa de sens e construita cu o sintaxa extrem de abila si riguroasa. Fascinatia pentru «regiunile cartii» ramine insa intreaga si la el si o marturiseste in felul sau, piezis: ca pe o «boala rusinoasa» de care, totusi, e mindru."
(Mircea Martin, cuvint inainte Ia placheta Ziua in care am fost publicat,
Atelier literar'90, 1978)
"Spirit ludic, proprietar al unei imaginatii erotice pe care si-o deregleaza cu buna stiinta. Daniel Banulescu si-a asumat rolul unui tanar furios si cinic, decis sa demoleze orice prejudecati capabile sa cenzureze simtirea genuina, atunci cind se gaseste sub o puternica presiune hormonala (). Poezia lui Daniel Banulescu nu are metafizica, nu are mister. in uterul femeii el nu vede nici nasterea, nici moartea. intreruperea masinilor dezirante prin decuplare nu semnifica stingerea. Este doar o pauza intr-un lant mereu repetabil. Si totusi, micul univers creat de poet nu este niciodata abject."
(Romul Munteanu, in voi. Jurnal de carti 6, Ed. Libra, 1996)
"Dupa modelul oferit de celebra naratiune a lui Mihail Bulgakov, Maestrul si Margareta, (la care se si face trimitere in roman [Cei sapte regi ai orasului Bucuresti]), Daniel Banulescu descrie o calatorie a Diavolului in Bucurestiul anului 1988 (). Fresca ironica a societatii totalitare se impleteste cu fabulosul folcloric intr-o naratiune ce aminteste de o serie de povestiri fantastice ale lui I.L. Caragiale (). Exista la Daniel Banulescu o redescoperire parodica a universului miturilor si a traditiilor populare, lucru mai rar intilnit la «nouazecisti». Experimentatori prin excelenta, acestia refuza trecutul si privesc de obicei inainte la elementele novatoare, care sfideaza cu ironica superioritate traditia. Tot parodica este si fresca societatii totalitare, pentru a reda climatul epocii autorul utilizind numeroase colaje din ziarele vremii."
(Gheorghe Glodeanu, in voi. Dimesiuni ale romanului contemporan,
Ed. Gutinul, 1998)
"De pe coperta volumului lui Daniel Banulescu intitulat Baladele lui Daniel Banulescu, ne intimpina fotografia lui Daniel Banulescu, luat din ceafa. () Citindu-I, ne dam seama ca Daniel Banulescu mizeaza pe o intoarcere pe dos a lucrurilor, ca ceafa d-sale e, asadar, o ceafa simbolica!
Directitatea. naturaletea, il supara in chip vadit. insa nu in beneficiul delicatei, evanescentei «sugestii» simbolice, ci dintr-un impuls frust, al unei "dracovenii" carnavalesti, al unei dispozitii de funambul ce nu se mai satura de pozne. Daca ar fi poate pretentios a vorbi de un fond nastratinesc al acestei reprezentatii de vesela negativitate, cu mai mult calm am putea evoca zona lui Caragiale ().E un aer de dulce fronda valaha de care fac uz si abuz optzecistii. Batrinescul stil mucalit al lui Mitica e invigorat prin truculente, dres cu sarea si piperul indecentelor noului sfirsit de secol."
(Gheorghe Grigurcu, "Romania literara", nr. 16/1998)
|
