Dan Mutascu biografia
Dan Mutascu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MUTASCU Dan, se naste la 22 dec. 1944, Slatina, judetul Olt.
Poet si prozator.
Fiul lui Traian Mutascu, ofiter, si al Virginiei (n. Iorga).
Liceele „Mihai Viteazul" (1957-l960) si „G. Cosbuc" din Bucuresti (1960-l962). Absolvent al Institutului Pedagogic, Facultatea de Filologie (1965), dupa care urmeaza doi ani Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti.
Licenta in filologie (1975). Din 1970, ret actor principal la revista Saptamtna.
Debuteaza in Ramuri (1965).
Debut editorial cu Substratum (1970).
Publica numeroase volum de versuri: Oglinda lui Cagliostro, 1972; Calatoriile lui Sindbad Marinarul, 1972; Ochiul lui Zamolxe, 1972; Levlcy, 1973; Stema din inimi, 1973; Scrisori bizantine, 1974; Tara ca meditatie, 1975; Cerbul din oglinda, 1984; Clipe si regi, 1984; Fastele oglinzilor, 1987, dominate de fantezism si calofilie.
Autor de romane (Bunul cetatean Arhimede, 1975; Lunea cea mare, 1977; Dans sub splnzuratoare, 1978; Vara si iarna, 1980; Mirii cei tristi, 1982) si povestiri (Ipoteca si alte povestiri, 1979; Casatorie din dragoste, 1981) ce mizeaza pe pitorescul balcanic. Lumea ca literatura (1979) aduna eseuri si art. prin care autorul isi precizeaza optiunile estetice. Premiul „Mihai Eminescu" al Acad. pe 1975.
Dan Mutascu este, in poezie, un fantezist livresc, un artizan ce cultiva o poezie rece, impersonala, construita cu abilitate metaforica. Volumele lui se caracterizeaza prin imagism si o calofilie disimulata in catifeaua unui vers barochist ce-si agita cu solemnitate „prapurii epitetelor", scaldat de „aurul fluid al adjectivului". Libera asociere a imaginilor ce par sa tisneasca dintr-un „havuz de cuvinte" (Scrisori bizantine, 1974), absenta unui centru ideatic iradiant au facut ca tehnica sa sa fie apropiata de cea suprarealista. Acumularea de imagini traduce la autorul Oglinzii lui Cagliostro (1972) nevoia specifica poetului barochizant de a multiplica la nesfirsit punctele de vedere ale unei imaginatii multiforme.
Compozita, plina de asociatii neasteptate, poezia lui Dan Mutascu decade, printr-un clasic paradox al imaginatiei, in pretiozitate, inventia se transforma in mecanica: „Si astfel devii chiriasul propriei tale sintaxe". Nu lipsit de abilitati de eseist in Lumea ca literatura (1979), Dan Mutascu se dovedeste un povestitor virtuoz in Ipoteca si alte povestiri (1979) sau in Casatorie din dragoste (1981). Predomina in aceste „schite" de atmosfera falsa detasare a povestitorului sedus de voluptatea descriptiei, a aviditatii de detalii, lirismul imaginii si al sugestiei. intr-un spatiu insolit se agita personaje stranii, pe care povestitorul le descrie din afara, cu un sentiment de melancolie si ironie ce nu le submineaza incarcatura poetica. in schimb. Bunul cetatean Arhimede (1975), Lumea cea mare (1977) (evocind ziua de capitulare a Plevnei), Dans sub spanzuratoare (1978), Vara si iarna (1980) sint romane istorice cladite pe investigatie documentara si bazate pe o reconstituire cit mai fidela.
Daca Bunul cetatean Arhimede este o evocare a epocii marelui geometru si a razboiului dintre Roma si Syracusa, Dans sub spinzuratoare figureaza o parabola a esecului vointei diabolice de putere. in linia Princepelui lui E. Barbu, Despot-Voda este vazut aici ca un fabulos personaj de Renastere, „om de carte si de condei, calatorit, scolit si subtilf], in corespondenta cu filosofi si alchimisti". O mitologie a personajului pitoresc poate fi descifrata si in microromanul Vara si iarna, cane cu un pronuntat caracter cinematografic, derulind istoria unei vendetta petrecute in epoca revolutiei lui Tudor Vladimirescu. Metoda de inregistrare a evenimentelor este caleidoscopica, privirea incercind sa capteze o avalansa de amanunte. in Lunea cea mare, detasata de evenimente, privirea romancierului patrunde deodata in cele trei tabere, inregistrind reactii, psihologii, controverse, comploturi, pregatiri febrile in vederea atacului Plevnei. Pitoresti, dar lipsite de viata interioara, personajele sint uneori schematice, alteori sufocate de amanuntele descriptiei. Cu certa vocatie a pamfletului, a grotescului si cu gustul imaginilor terifiante (scena executarii prizonierilor romani), Dan Mutascu cultiva si in romanele istorice o scriitura artista.
OPERA:
Substratum, versuri, Bucuresti, 1970;
Ochiul lui Zamolxe, versuri, Bucuresti, 1972;
Oglinda lui Cagliostro, versuri, Cluj-Napoca, 1972;
Calatoriile lui Sindbad Marinarul, versuri, Bucuresti. 1972;
Levky, versuri. Bucuresti, 1973;
Stema din inimi, versuri. Bucuresti, 1973;
Scrisori bizantine, versuri, Bucuresti, 1974;
Tara ca meditatie, versuri. Bucuresti, 1975;
Bunul cetatean Arhimede, roman. Bucuresti, 1975;
Lunea cea mare, roman, Bucuresti, 1977;
Dans sub spinzuratoare, roman. Bucuresti, 1978;
Ipoteca si alte povestiri, Bucuresti, 1979;
Lumea ca literatura, eseuri, optiuni, repere. Timisoara, 1979;
Vara si iarna, roman. Bucuresti, 1980;
Casatorie din dragoste, schite. Timisoara, 1981;
Mirii cei tristi, roman. Bucuresti, 1982;
Cerbul din oglinda, versuri. Bucuresti, 1984;
Clipe si regi, versuri, Bucuresti, 1984;
Fastele oglinzilor, versuri, Bucuresti, . Traduceri: S. Salminen, Katrina, roman, in romaneste de -, Bucuresti, 1974.
|
REFERINTE CRITICE:
P. Poanta, Modalitati;
Al. Pini, Poezia;
M. Mincu, Poezie si generatie, 1975;
M. Iorgulescu, Scriitorii;
Al. Ruja, Valori lirice actuale, 1979;
C. Sorescu, in Saptamina, nr. 518, 1980;
M. Constantinescu, in Contemporanul, nr. 34, 1981;
M. Odangiu, Romanul politic, 1984;
C. Tuchila, in Luceafarul, ni. 10, 1985.
|
