Dan Manuca biografia
Dan Manuca opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MANUCA Dan, se naste la 20 mai 1938, comuna Dolhestii Mari, judetul Suceava.
Critic si istoric literar.
Fiul lui Mihai Manuca, preot, si al Teodorei (n. Manoliu), invatatoare.
Scoala elementara la Serboieni (jud- Arges), continuata apoi la Iasi (1944-l948). Liceul Internat din Iasi (1948-l955). Licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi (1960). Cercetator stiintific principal la Institutul de Lingvistica, Istorie Literara si Folclor al Univ. din Iasi.
Doctor in filologie (1974), cu teza; Critica literara junimista (1864-l885), publicata in . Debut editorial cu volum Scriitori junimisti (1971). Alte voi.: Argumente de istorie literara (1978), Pe urmele lui Mihail Sadoveanu (1982), Lectura si interpretare (1988).
Colaboreaza la Anuar de lingvistica si istorie literara, Convorbiri literare. Ateneu, Cronica, Luceafarul, Ramuri etc. Tipareste volum de Documente literare junimiste (1973). Ed., in colab.: Scrisori catre Ibraileanu, I (1966) si I. Negruzzi, Jurnal (1980), in traduce din limba germana a lui H. Fassel. Coordonator, impreuna cu Gabriela Dragoi, F. Faifer, Al. Teodorescu, L. Volovici si R. Zastroiu, al Dictionarului literaturii romane de la origini pina la 1900 (1979). Premiul „B.P. Hasdeu" al Acad. pe 1975, pentru Critica literara junimista.
M. este un pasionat al investigarii critice si istorice. Documentul este pentru el prilej de reflectie morala si de placere estetica. Comentariul, fals-ironic uneori, e participare cvasi-epica la desfasurarea biografiilor si a evenimentelor, instituind acea atmosfera omogena in care sursele modeste si cele prestigioase, indeosebi la inceputurile literaturii noastre modeme, releva prezente si initiative dintre cele mai semnificative. Volumul Scriitori junimisti (1971) e in intentie un act polemic, de reconsiderare a spiritului societatii iesene, sustinut si raspindit mai ales de asa-zisii minori, ale caror opere, uitate in mare parte astazi, infirma teza calinesciana potrivit careia „Junimea", in aspectul ei literar, se confunda cu persoana lui T. Maiorescu. Nuvelele lui lancu Alecsandri completeaza estetica junimista. intemeind un romantism metafizic bazat exclusiv pe realitati autohtone; meditatiile lui S. Bodnarescu il anunta pe Eminescu; harul persuasiunii maioresciene se poate descoperi la livrescul A. Naum, inclinatia zeflemista la V. Pogor, asa cum despre „forma emotiei spiritului" scria, cu doi ani inaintea lui Maiorescu, I. Pop Florentin.
Valori modeste, idilicii carturari sint reactualizati cu amabila solicitudine, meritele lor fiind scoase dintr-o viata in care literatura se confunda cu istoria traita. In Documente literare junimiste (1973), idealitatea e a informatiei; cita este, imaginatia e cenzurata si actualitatea concluziilor verificata prin argumente (productii) de arhiva: scrieri originale, corespondenta, note de calatorie etc. Desi etica severa a ideilor si rigoarea demonstratiei nu umbresc cu nimic patosul comunicarii. Paginile din Critica literara junimista (1975) sau cele din Argumente de istorie literara (1978) incinta tocmai prin nota lor de controversa colocviala, exaltare lirica si participare afectiva a autorului, solidar, nu insa arestat, cum zice Calinescu, in subiectul lui.
Informatia e intotdeauna comunicata intr-un continut sufletesc, sentimental chiar, prin care se legitimeaza, in parte, insasi judecata de valoare a istoricului literar. Proiectul pentru reorganizarea invataturilor publice in Principatele Moldovei (1850) atesta implicarea solitarului Alecsandri in problemele sociale si politice ale vremii; Ioan Maiorescu prezinta Romania in Staats-Lexikon. Encyklopadie der sammtlichen Staatswis-senschaften fur alle Stande; T. Maiorescu apara cauza romanilor ardeleni in ziarul Le Nord si tot el scrie, in Unsere Zeit, despre domnia lui Al. I. Cuza. Lectura si interpretare (1988) incheie seria cercetarilor junimiste. Volumul e o privire retrospectiva „in scopul verificarii, reafirmarii sau infirmarii" opiniilor despre literatura deceniului 1850-. Altfel spus, un demers polemic de reabilitare a pasoptismului din perspectiva unei lecturi noi si a unui model narativ (al „bunului pastor"), cu prelungiri, in timp, pina la Dan Manuca Sadoveanu si Dan Manuca Preda. Interesat cu deosebire de roman si de generatia revolutiei, Dan Manuca realizeaza o credibila sinteza de sociologie a genului (lucrari originale, traduceri, receptare, circulatie, public si lectura), folosind cu inteligenta o informatie ce impresioneaza prin bogatie si acuratete.
In axiologia epocii (individualism, panica, deznadejde, extaz, izolare, incertitudine, sentiment al tradarii si psihologie a jertfei) se cauta justificarea noului activism cultural, dominat de idealul desavirsirii si al confortului spiritual. Fara sa socheze prin valoare, deceniul 1850-l860 intereseaza prin numarul mare de scrieri in proza si prin atmosfera incarcata de simtul datoriei. Noua virsta literara, inaugurata- de Ciocoii vechi si noi, are in spatele ei o lunga experienta romanesca, asimilari succesive si o irepresibila evolutie a epicii catre discursul polimorf. in demonstratia lui Dan Manuca, scenic elaborata, operele dobindesc personalitate in dialog cu istoria, cu evenimentele si, nu in ultimul rind, cu posteritatea lor critica.
aaa1
OPERA:
Scriitori junimisti. Iasi, 1971;
Documente literare junimiste, Iasi, 1973;
Critica literara junimista, Iasi, 1975;
Argumente de istorie literara. Iasi, 1978;
Dictionarul literaturii romane de la origini pina la 1900, Bucuresti, 1979 (coautor si coordonator);
Pe urmele lui Mihail Sadoveanu, Bucuresti, 1982;
Lectura si interpretare. Un model epic, Bucuresti, 1988. |
