Damian Necula biografia
Damian Necula opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NECULA Damian, se naste la 14 febr. 1937, Bucuresti.
Poet si prozator.
Fiul lui Alexandru Necula, inspector comercial, si al Anei (n. Racoviceanu).
Dupa absolvirea liceului (1954), e tehnician topograf in Bucuresti (1954-l960). Facultatea de Lb. si Literatura romana a Univ. din Bucuresti (1960-l965). Din 1965, redactor la Viata Romaneasca.
Debuteaza in Gazeta literara (1962).
Debut editorial cu volum de poezii Barbatii acestui pamint (1967). Colaboreaza la Luceafarul, Romania literara. Secolul 20 s.a. A publicat volum de versuri (Anul soarelui calm, 1969; Masina timpului, 1975), povestiri (Alearga, nu te opri, 1970) si romane (Frica, 1976; Ispita intr-o dimineata ploioasa, 1979). Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pe 1978.
Poezia lui Damian Necula exprima o sensibilitate lirica juvenila, formata la scoala poeziei traditionale, pe teme patriotice, in Barbatii acestui pamint (1967), sau naturiste si erotice in volumele urmatoare. Masina timpului (1975) consemneaza un stil de a trai energic, vehement.
Efortul spre problematizare nu lipseste, dar poetul vibreaza, in genere, in fata aspectelor particularului si ale fenomenalului. Definitorie ramine atitudinea imperativa, forta vitala, atotbiruitoare prin eros si prin elanul spiritual. Aceeasi pofta de a „consuma" lumea transpare si in povestirile din Alearga, nu te opri (1970), exultari ale energiei si optimismului funciar al autorului.
Romanele Frica (1976) si Ispita intr-o dimineata ploioasa (1979) atesta, pe de o parte, cunoasterea tehnicilor prozei moderne, pe de alta, o anemie a suflului epic. in primul, vitalismul volumelor precedente se dizolva in elocutia abundenta, liricizata, neobosita, cu fraze mamut, alternind cu notatii eliptice, in care se invesminta faptele. Intentia este a reconstituirii unei perioade nelimpezite din viata naratorului adolescent si, indeosebi, a mereu obscurului deceniu al saselea, caruia i se denunta abuzurile - inchisoarea fara vina, pa baza de delatiune demagogica, „frica" atotstapinitoare, care erodeaza si sufletul protagonistului. Forta evocarii e insa atenuata de stilul verbios.
Cel de al doilea roman. Ispita, se intemeiaza, de asemenea, pe alternarea de planuri, trecutul (acelasi deceniu) si prezentul, care copleseste, in cele din urma, cu acuitatea trairii, si reconstituirea trecutului. in prim-planul epic se afla romanul de dragoste al tinarului avocat Alexandru Valureanu cu Flavia, fiica unui „fost", complicat cu iubirea sorei acesteia pentru acelasi. Scrupulele morale ii separa un timp, el purtindu-si tristetea prin straine tari, dar, in fine, pasiunea invinge si cuplul isi gaseste fericirea. Banalitatea continutului nu e salvata de notele ironice care submineaza lirismul comentariului auctorial. Damian Necula nu izbuteste sa dea coerenta epica ansamblului, desi progresul fata de romanul precedent e evident.
Aspiratia de a descoperi sensurile grave ale omenescului ramine doar partial implinita, ca fervoare a participarii la problematica existentei moderne. Comentariul patetic sau ironic atesta o lacomie a simturilor care surclaseaza puterea autorului de a induce faptelor durata epica si substrat universal.
OPERA:
Barbatii acestui pamint, versuri. Bucuresti, 1967;
Anul soarelui calm, versuri. Bucuresti, 1969;
Alearga, nu te opri, povestiri, Bucuresti, 1970;
Masina timpului, versuri. Bucuresti, 1975;
Frica, roman. Bucuresti, 1976;
Reintoarcerea verii. Bucuresti, 1976;
Ispita intr-o dimineata ploioasa, roman, Bucuresti, 1979. |
REFERINTE CRITICE:
Florenta Albu, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1976;
V. Ardeleanu, in Steaua, nr. 12, 1976;
E. Simion, in Luceafarul, nr. 46, 1976;
Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 15,1976;
M. lorgulescu, in Romania literara, nr. 4, 1977;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 16, 1977;
V. Ardeleanu, Mentiuni, 1978;
M. lorgulescu. Scriitori;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 26, 1979;
Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 30, 1979;
Eugenia T. Anton, in Viata Romaneasca, nr. 8-9, 1979;
V. Chifor, in Steaua, nr. 1,1980.
|
