Logo referatecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Cristian Popescu biografia


Cristian Popescu opera literara

Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera

POPESCU CRISTIAN.
Poet.
De asemenea, eseist si publicist.

S-a nascut la 1 iunie 1959 in Bucuresti.

A decedat in 21 februarie 1995 la Bucuresti. Dupa studiile liceale, a absolvit Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti.

In perioada studentiei a fost membru al cenaclului literar "Universitas" condus de criticul si profesorul Mircea Martin. Dupa 1990, a editat revista "Nouazeci", impreuna cu Ioan Es. Pop si Catalin Tirlea.

Debutul editorial are loc in 1987, cu placheta de versuri Familia Popescu (editata de Atelier Literar in colectia "Cartea cea mai mica", supliment al revistei "Convingeri comuniste"). Colaboreaza cu poezie si articole de opinie la diverse reviste culturale din tara.
Dupa debut publica volumul de poezie Cuvint inainte (Ed. Cartea Romaneasca, 1988) si volumul de poezie si eseuri Arta Popescu (Societatea Adevarul, 1994). Este prezent cu grupaje de poezii in Antologia poeziei generatiei '80 alcatuita de Alexandru Musina (Ed. Vlasie, 1993), in Sfisierea lui Morfeu.

Antologia poeziei generatiei '90 alcatuita de Dan-Silviu Boerescu (Ed. Phoenix, 1994) si in Antologia poeziei romane de la origini pina ari alcatuita de Dumitru Chioaru si Ioan Radu Vacarescu (Ed. Paralela 45, 1998). Asupra poeziei autorului au formulat opinii critice: Mircea Martin (prezentare in placheta Familia Popescu, 1987); Nicolae Manolescu ("Romania literara", nr. 41/1988); Romul Munteanu - Cristian Popescu (in volum Jurnal de carti 5, Editura Libra, 1994) si Cristian Popescu si literatura ca joc al fanteziei (in volum Jurnal de carti 6, Editura Libra, 1996); Ion Bogdan Lefter - Un poet fara noroc ("Romania literara", nr. 10/1996); Alexandru Condeescu ("Manuscriptum", nr. l-4/1999); Mircea Martin ("Manuscriptum", nr. l-4/1999); Alex. Stefanescu - Cine a fost Cristian Popescu? ("Romania literara", nr. 13/2000); Dan-Silviu Boerescu, Laurentiu Ulici s.a.

Referinte critice:


"Ce extraordinar poet este acest Cristian Popescu! () E destul sa-i citim versurile ca sa ne dam seama de puternica lor originalitate. () Cristian Popescu viseaza cu ochii deschisi, la orice ora din zi si din noapte, ca si Leonid Dimov, ca toti fantezistii indragostiti de himere. Visele lui, duioase si glumete, profunde si fermecatoare, seamana cu niste privelisti sau intimplari cotidiene, care au fost insa, prin anamorfoza lirica, deformate, subtiate, lungite, tuguiate, asa fel incit sa ti se para, uitindu-te la ele, deopotriva familiare si stranii."
(Nicolae Manolescu, "Romania literara", nr. 41/1988)

"Arta Popescu este o carte cu structura eteroclita. Acest poem conceput intre 1987-l993 are un corpus teoretic difuz, impregnat in texte parodice, aforistice, descriptive, narative, publicitare, eseuri sau reflectii strict umoristice. Liantul intre ele este artistul ca personaj si arta ca personaj. Pe aceasta cale, autorul devine eroul operei sale, iar textele concepute de el reprezinta tot atitea oglinzi reflectorizante."
(Romul Munteanu, in voi. Jurnal de carti 6, Editura Libra, 1996)

"Din munca neostenita si infrigurata a acestui «om-al-lenei», cum se defineste cu incintare undeva, a rezultat un soi de jurnal cotidian, nocturn si liturgic, menit sa-i aduca prin scrierea lui acea liniste a uitarii data siesi de contemplarea la nesfirsit a imaginilor propriei morti (apocalips, sfirsit) ca o vindecare temporara prin «ordinea cosmica a artei» de spaimele realitatii haotice ce nu-i dadeau niciodata pace."
(Alexandru Condeescu, "Manuscriptum", nr. l-4/1999)

"Moartea n-a fost pentru Cristian Popescu o abstractie, o aminare, o exteriorizare radicala; dimpotriva, o proximitate concreta, o componenta a vietii, o iminenta continua. Constiinta acuta a mortii il va fi facut sa persevereze in insuportabil, sa traiasca intr-o exacerbare si trepidatie nervoasa continua, lasind impresia ca si-a legat direct poezia de artere, de viscere, de senzorii trupului. De aici, tragicul continut in poemele sale, in ciuda idilismului lor declarat, in ciuda umorului de atitea ori debordant."
(Mircea Martin, "Manuscriptum", nr. l-4/1999)

"Poetul nu se multumeste sa arunce in derizoriu, cu verva Iui mefistofelica, stereotipiile lingvistice ale discursurilor oficiale; el reconsidera aceste stereotipii, le confera un sens metafizic.
Cristian Popescu a fost un Robinson Crusoe al poeziei, care a inventariat si valorificat inteligent ceea ce a gasit pe insula existentei lui."
(Alex. Stefanescu, "Romania literara", nr. 13/2000)