Cosmutza Otilia Marchis biografia
Cosmutza Otilia Marchis opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MARCHIS-COSMUTZA Otilia, se naste la 8 oct. 1873, Homorod, judetul Satu-Mare - moare in 26 aug. 1951, Budapesta.
Prozatoare si publicista.
Fiica protopopului unit Gheorghe Marchis si a luliei (n. Vultur). Studiaza la Careii-Mari si se casatoreste foarte tinara cu Cornel Cosmutza, de care se desparte, plecind la Viena, apoi la Miinchen, unde se inscrie la Acad. de Arte Frumoase.
Intreprinde singura o indrazneata expeditie in Extremul Orient, publicind impresii de calatorie in revista Luceafarul, dupa ce debutase, in 1903, cu texte asemanatoare in revista budapestana Uj Idok (Timpuri noi), sub titlul Plimbari prin lumea larga. Dupa un popas la Dresda si Londra, se stabileste la Paris, unde il cunoaste pe viitorul ei sot, publicistul maghiar Boloni Gyorgy, care o introduce in mediul literar si artistic francez.
Aici se formeaza in cercul avangardei pariziene, in apropierea lui Rodin, Brancusi, Ady etc. A. France o angajeaza secretara literara, dupa ce il insotise intr-o calatorie in Italia, rememorata in Plimbarile lui Anatole France.
Situata pe pozitii consecvente de stinga, Cosmutza Otilia Marchis este victima represaliilor regimului lui Horthy, instalat in urma reprimarii revolutiei maghiare din 1919, denuntate in Cartea suferintelor (1921).
Colaboreaza la periodice franceze, maghiare, romanesti, americane cu cronici plastice (Rodin, Maillol, Brancusi etc.), semnind la inceput cu numele primului ei sot, apoi cu pseudonimul Kemeri Sandor si Kemeri Erzsebet.
Critica de arta ii aduce si laurii unui premiu academic, care ii incununeaza lucrarea Visage de Bourdelle. Traduce, in 1911, romanul Marie-Claire de Marguerite-Marie Audoux, decemindu-i-se premiul „Femina". Este aleasa membra a Soc. Oamenilor de Litere din Franta. In timpul celui de al doilea razboi mondial, Cosmutza Otilia Marchis se alatura emigratiei comuniste maghiare. Rezistentei franceze, miscarii feministe si antifasciste. Dupa razboi, este printre intelectualii atasati noului regim democrat, colaborind cu sotul ei, Boloni Gyorgy, ministru plenipotentiar al Ungariei in Olanda si presedinte al Uniunii Scriitorilor Maghiari.
Personalitate feminina de exceptie in vremea sa, dornica de emancipare, Cosmutza Otilia Marchis devine o intelectuala cultivata, inzestrata cu un spirit fin, de o mare sensibilitate. Dupa o intinsa experienta publicistica, ea scrie scurte povestiri cu subiecte din mediul rustic si diverse reportaje.
Vocatia sa literara isi gaseste insa implinirea in proze nonfictive, de tipul memorialisticii. O traiectorie existentiala agitata decide valorificarea unor certe disponibilitati literare. Ocolul pamintului declanseaza suita impresiilor de calatorie, prietenia cu Ady ii inspira paginile evocatoare din jurnalul intim, iar admiratia si atasamentul fata de Anatole France o aduc in intimitatea scriitorului francez, pe care-l insoteste in voiajul sau italian. O alta experienta, unica si socanta prin dramatismul ei, sta la temelia tulburatoarelor amintiri din Cartea suferintelor (1921). Concepute sub forma unor note de jurnal intim, redactate sub impresia unor trairi fierbinti, imediate, memoriile Otiliei Cosmutza Otilia Marchis retin dintr-un insolit accident biografic elementele definitorii ale unei lumi absurde, surprinse intr-un moment de criza. Ele avertizeaza opinia publica europeana la aparitia celor dintii manifestari violente si agresive ale flagelului nazist.
Cartea suferintelor este o pledoarie pentru respectul demnitatii umane, in numele unei conceptii radicale de stinga si al unor sentimente demofile.
Publicata fragmentar in periodice franceze, reprodusa de Adevarul, tradusa in mai multe limbi, dramatizata de Kurt Desch (Bestie Mensch), ea a avut un rasunator ecou european, consemnat de Henri Barbusse si Romain Rolland. Mesajul patetic, observatia lucida, finetea analizei, efectele de montaj ale compozitiei, dramatismul scenariului, scriitura sensibila, cu reverberatiile lirice ale unui stil tipic feminin, acorda memorialisticii lui Cosmutza Otilia Marchis valoare literara.
OPERA:
Szenvedesek Kanyve (Cartea suferintelor), Viena, 1921 (ed. II, Budapesta, 1975);
Sur le chemin des douleurs. Paris, 1924;
Calvarul unei femei (Pe drumul durerii). Bucuresti, [1925];
Der Kerker von Budapest. Ein Buch der Schmerzen, Dresda, 1925;
Veg der Smarten, Amsterdam, 1925;
Anatole France barangolasai. Budapesta, 1924;
Anatole France satai. Budapesta, 1929;
Promenades d'Anatole France, Paris, 1929;
Visage de Bourdelle, Paris, 1931;
Ady is Boloni Parizsaban. Itoka naplajegyzeteibol ffn Parisul lui Ady si Boloni. Din insemnarile jurnalului lui Itoka), introducere, ed. si note de Illes Dona, Budapesta, 1974. |
