Corneliu Moldovanu biografia
Corneliu Moldovanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MOLDOVANU Corneliu (pseudonimul lui Corneliu Dumitrache), se naste la 15 aug. 1883, Birlad - moare in 2 sept. 1952, Bucuresti.
Poet, prozator si dramaturg.
Fiul lui Vasiliu Dumitrache, negustor, si al Ruxandrei (n. ?).
Cursul primar la Birlad, apoi „Liceul Internat" din Iasi. Licentiat al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1902).
Din 1904, secretar al Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica, iar din 1911, conf. univ. impreuna cu Corneliu Moldovanu Sadoveanu, O. Goga, Corneliu Moldovanu Sorbul, B. St. Delavrancea, I. Minulescu s.a. scoate ziarul Romanul, la Iasi (1917). Membru fondator al Soc. Scriitorilor Romani (1 sept. 1909), al carei presedinte a fost (192l-l923 si 1933-l935). Director al Teatrului National din Bucuresti si director general al teatrelor (1924-l926; 1927-l928).
Debuteaza in Epoca literara si Floare albastra (1899).
Debut editorial cu volum Flacari (1907).
Colaboreaza la Epoca literara, Evenimentul literar, Revista moderna, Arta si literatura romana, Noua revista romana. Convorbiri critice, Rampa, Flacara, Universul, Samanatorul, Luceafarul etc. Voi. de poezii (Flacari, 1907; Cetatea Soarelui si alte poeme, 1910; Poezii, 1924) si proza (Negutatorul de arome, 1916; Povestiri, 1921). Autor al romanului Purgatoriul, I-II (1922). Traduce din Maupassant, Corneille. Tributar opticii samanatoriste, Corneliu Moldovanu are o activitate diversa, sustinuta si de o cultura notabila. Ordinul National al Legiunii de onoare a Frantei (1927). Premiul National de poezie (1933).
Dupa citeva volume de versuri de relief minor, in maniera inceputului de veac XX, si o productie dramaturgica azi total neglijabila, Corneliu Moldovanu , raminind in orbita samanatorismului, publica romanul in doua volume Purgatoriul (1922), incercare de studiu social si psihologic. Mediul investigat e lumea corupta a capitalei (financiara, artistica, aristocratica etc). Trei familii, Balin, Vogalski si Rares, si trei donjuani de circumstanta, Mircea Trestian, Titu Monta si doctorul Ion Crevedia, sint angajati intr-un cadril erotic: sotiile isi inseala sotii si isi schimba sau isi disputa amantii; unele deznodaminte, vadit teziste, sint conventionale sub raportul motivatiei epice: sotii Vogalski se sinucid, Lelia Balin se marita cu doctorul Crevedia, devenit ministru, dupa ce fusese odata respinsa odios de el; acesta instiga la uciderea fostului complice, muncitorul „bolsevic" Panait Vedea etc. etc.
Prin arhitectul Mircea Trestian se contureaza un inadaptat in genul eroului lui Al. Vlahuta, Dan, modificat in functie de epoca si imprejurari: dupa experienta „purgatoriului" (viata metropolei), personajul, ranit in duel de Crevedia, se intoarce acasa, in provincia neviciata, pentru a se casatori, conform ultimei dorinte a mamei sale, cu o cumnata vaduva, plina de calitati. Pe temeiul acestui subiect lipsit de surprize, Corneliu Moldovanu , influentat partial de scriitorii clasici rusi (Dostoievski, Turgheniev, Tolstoi), face procesul cinismului, al venalitatii, al libertinajului, preocupat sa descopere in sufletele celor mai reprobabile fiinte fondul uman nealterat -avind si ambitia de a oferi „replica citadina" la problematica din Ion de L. Rebreanu. Dar proiectul il depaseste: naratiunea diluata, stilul declamator, pletoric, adesea trivial, incapacitatea unei reale intuiri a psihologiilor si a conturarii unor tipuri viabile scad considerabil interesul cartii. Purgatoriul deschide, totusi, strict istoric, seria romanelor notabile consacrate mediului urban in perioada interbelica.
Poet, Corneliu Moldovanu a fost obiect de controversa prin amplul poem Cetatea Soarelui (foarte apreciat de Corneliu Moldovanu Drago-mirescu), rezistent doar prin descriptia naturii arse de seceta; in fine, elogiat pentru traducerea libera a fragmentului biblic Cintarea cintarilor. Desi se ridica peste media literaturii cultivate cu insistenta la Samanatorul, Corneliu Moldovanu este, din perspectiva contemporana, un scriitor perimat.
OPERA:
Flacari, poezii. Bucuresti, 1907 (ed. II, 1910);
Cintarea cintarilor. Prelucrare in versuri dupa Biblie, Bucuresti, 1908;
Poezii, Bucuresti, 1908;
Cetatea Soarelui si alte poeme. Bucuresti, 1910;
O privire asupra artei dramatice. Bucuresti, 1912;
Venus si Gioconda, insemnari si fantezii. Bucuresti, 1912;
Fluturii, comedie in versuri. Bucuresti, 1914;
Negutatorul de arome. Povestiri traite si inchipuite. Bucuresti, 1916 (ed. IV, 1938);
Pe-aicea nu se trece. Poem eroic intr-un act in versuri, in colab. cu M. Dem. Radulescu, Iasi, 1917 (ed. II, 1918);
Majestatea mortii. Bucuresti, 1918;
Sarbatoarea plinei. Bucuresti, 1918;
Autori si actori. Bucuresti, 1920;
Povestiri, Bucuresti, 1921;
Povestea vistierului Statori si alte povestiri. Bucuresti, 1921;
Caderea Rinului, Bucuresti, 1921;
Purgatoriul, Ml, roman, Bucuresti, 1922 (ed. V, 1942);
Poezii, Bucuresti, 1924;
Poezii, pref. si antologie de Al. Sandulescu, Bucuresti, 1966;
Purgatoriul, roman, ed. ingrijita de Julieta Moldovanu, pref. de D. Micu, Bucuresti, 1983. |
REFERINTE CRITICE:
Perpessicius, Mentiuni, I;
M. Dragomirescu, Istoria literaturii romane in secolul XX, 1934;
N. lorga. Ist. Ut. cont., II;
E. Lovinescu, Istoria, III;
IV;
B. Munteano, Panorama;
D. Murarasu, Istoria literaturii romane, 1940;
G. Calinescu, Istoria;
C. Ciopraga, Literatura;
Z. Omea, Samanatorismul, 1970;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I, II;
I. Rotaru, O istorie, U;
N. Barbu, Momente din istoria teatrului romanesc, 1977;
Corneliu Moldovanu in corespondenta, ed. ingrijita, note si indici de Julieta Moldovanu, 1982;
A. Sasu -Mariana Vartic, Romanul romanesc, II.
|
