Cora Irineu biografia
Cora Irineu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
IRINEU Cora (numele la nastere: Elena D. Friedman), se naste la 22 ian. 1888, Tirgu Bujor - moare in 11 febr. 1924, Bucuresti.
Prozatoare.
Fiica lui Dimitrie Friedman, medic, si a Elenei (n. ?). In 1918 familia isi schimba oficial numele in Irineu. Liceul la Constanta; Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (licenta in 1912). Redactor la revista
Ideea europeana, unde debuteaza cu art. Catre critici (1919).
Colaboreaza la Viata Romaneasca, Cugetul romanesc etc, in special cu „scrisori banatene" si cu art. despre feminism, despre actualitatea literara franceza, despre necesitatea studiilor clasice etc.
A scris comentarii critice la poezia lui Paul Verlaine, Paul Claudel, Anna de Noailles, Lucian Blaga etc. Un interesant comentariu despre 'Marcel Proust si romanul subconstientului (1922) se inscrie printre primele ecouri romanesti ale operei novatoare proustiene. Voi. Scrisori banatene (1924) apare in ziua in care Cora Cora Irineu isi pune capat vietii. impartasind framintarile spirituale ale generatiei de dupa primul razboi mondial, scriitoarea a fost o natura problematica, chinuita de luciditate si de nelinisti interioare.
Singurul volum al Corei Cora Irineu, Scrisori banatene (1924), contine note de calatorie scrise cu o vigoare ce contrazice cliseul romantismului facil al literaturii feminine. Personalitate originala, pasionata de idee si intelectualism, Cora Irineu impartaseste cu Camil Petrescu nevoia de absolut, autenticitate si luciditate torturanta. inzestrata cu „o apriga si dureroasa sensibilitate" (Dem. Theodorescu), scriitoarea apartine, pe de alta parte, familiei eroinelor Hortensiei Papadat-Bengescu.
Daruindu-se, dintr-o disperata si zadarnica incercare de a-si gasi un echilibru launtric, drumetiilor de una singura prin muntii si peste apele Tarii Birsei, Tarii Crisului sau Banatului, Cora Irineu vadeste o observatie acuta, dublata de o neascunsa curiozitate de a surprinde pitorescul si poezia locurilor, oamenilor, obiceiurilor, portului sau vorbirii.
Nota originala a insemnarilor vine insa din intimitatea ce coloreaza intens descriptia; o profunda si retinuta sentimentalitate, un amestec de exuberanta si tristete, umor si melancolie, fervoare si deziluzie - toate traduc complexitatea trairilor plenare.
Vibratia excesiva a unei inferioritati nelinistite si rau prevestitoare e revelata in si mai mare masura de un scurt Jurnal intim datind din anii 1923 si 1924, reprodus in editia din 1975 a Scrisorilor banatene.
OPERA:
Scrisori banatene. Bucuresti, 1924 (ed. ingrijita, text ales, tabel cronologic, date bibliografice, iconografie de P. Pascu, Timisoara, 1975). |
REFERINTE CRITICE:
Camil Petrescu, in Revista vremii, nr. 4, 1924;
G. Serban, in Luceafarul, nr. 9, 1973;
Veronica Porumbacu, in Romania literara, nr. 19, 1975;
L. Kalustian, Simple note, IV, 1985.
|
