Constantin Turturica biografia
Constantin Turturica opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TURTURICA Constantin, se naste la 1 aug. 1933, comuna Odobescu, judetul Teleorman.
Prozator.
Fiul lui Alexandru Turturica, jandarm, si al Teodorei (n.?).
Clasele primare, incepute in Braila, sint continuate in comuna Latinu din acelasi judet. in 1945 se inscrie la Gimnaziul Unic din Braila, de unde trece la Scoala Profesionala Silvica, absolvita in . in acelasi an se inscrie la Scoala de Pilotaj de la Simpetru-Brasov, dar nu isi poate continua studiile de aviatie, din cauza „dosarului", astfel ca se angajeaza ca secretar tehnic la Ocolul Silvic Sascut.
Urmeaza Scoala Tehnica Silvica din Caransebes (mutata la Cimpulung-Moldovenesc). La absolvirea acesteia, este incadrat reporter in redactia ziarului Zori noi, din Suceava, de unde se transfera la ziarul Viata noua, din Galati. Ratind intrarea la Scoala de Literatura „Mihai Eminescu", se inscrie la Institutul „Maxim Gorki", de unde dupa un an, se transfera la Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti, pe care o absolva in . Refuza sa se prezinte la postul care-i fusese repartizat si se angajeaza instructor artistic si de brigada la diferite intreprinderi. Aproape in fiecare an isi schimba locul de munca, fiind astfel pilot, corector, economist, impiegat, sofer, referent literar, redactor TV, muzeograf principal la Muzeul Literaturii Romane, macaragiu, bibliotecar, tehnician constructor etc, aproape fiecare indeletnicire inspirindu-i cite o carte.
Debuteaza in revista pentru copii Cravata rosie, cu povestirea Racii, colaborind apoi la lasul literar, Zori noi, Viata noua etc. Debut editorial cu volum de povestiri Scoaterea casei din pamint (1977), urmat de romanele: Filozof de inchiriat (1980), Tribunalul fiecarui individ (1982), Cheia de contact (1983), Marele interogatoriu (1984), Brevetul alb (1987), in casa asta toti trageau cu arma (I-II, 1985-l987), Carausi peste vawi(1986), lucrari care aspira, in conceptia autorului, la o cronica obiectiva a momentului.
Dupa volumul de povestiri Scoaterea casei din pamint (1977), axat pe adaptarea la viata de santier a taranilor, Constantin Turturica se consacra in exclusivitate romanului, inspirindu-se copios din aproape toate mediile sociale in care a lucrat. Intrind in sfera neorealismului picaresc. Filozof de inchiriat (1980) se leaga, tematic, de volumul debutului, personajul principal fiind insa un intelectual confruntat cu lumea dura a unui santier de constructii. Cheia de contact (1983), care ar fi trebuit sa fie o continuare a romanului anterior, devine interesant prin densitatea faptelor relatate, ca si prin modalitatea epica: autorul provoaca diverse povestiri ale unor oameni cu o bogata experienta de santier, el fiind doar „cheia de contact", cel care provoaca marturisirile acestor destine aparte.
De la lumea santierului, autorul trece, in Tribunalul fiecarui individ (1982), la cea a artistilor si cercetatorilor stiintifici: linistea unui Institut de Studii Metalurgice este zguduita de birocratia functionareasca. Inginerul Spulber este nevoit sa demisioneze si sa se transfere la un muzeu unde gaseste spatiul ideal reflectiei de care are nevoie. intr-un pariu cu sine insusi, Constantin Turturica aduce, in fiecare roman, un alt mediu social: conflictele dintr-un oficiu de calcul (Marele interogatoriu, 1984), framintarile unui colectiv de la o intreprindere internationala de transporturi (Carausi peste vami, 1986) sau viata dintr-o scoala de aviatie (Brevetul alb, 1987). Dar cea mai importanta realizare epica a lui Constantin Turturica ramine, indiscutabil, romanul In casa asta toti trageau cu arma(-, 1985-l987), ampla fresca epica, proiectata in douasprezece volume, din care au aparut, deocamdata, doar doua. Asimilind o substanta narativa pe care o explorase si Marin Preda , in Delirul, romanul, avind un pronuntat caracter autobiografic, este o reconstituire fidela a vietii dintr-un post de jandarmi, dinaintea, din timpul si^de dupa cel de-al doilea razboi mondial. intr-un plan mai larg, Constantin Turturica surprinde viata personajelor in contextul marilor drame cauzate de razboi: dezmembrarea teritoriala a Romaniei, politica maresalului Antonescu, asasinatele politice etc.
Actiunea e centrata in jurul plutonierului de jandarmi Alexandru Stanciu, care primeste din partea superiorului sau, colonelul Ciresaru, misiunea de a descoperi si pedepsi pe ucigasul lui Victor Barabas, fostul sef de post din satul Vidra. Alaturi de personajele fictive apar multe nume reale (Iorgu Iordan , Iorga , C. Z. Codreanu), intr-o textura dinamica, tensionata, asa cum erau si vremurile („lumea care turbase in ultima vreme", cum spune unul dintre personaje). Receptate fara entuziasm de critica literara a momentului, romanele lui Constantin Turturica probeaza, totusi, un prozator alert, inzestrat cu darul povestirii, capabil sa se miste in medii sociale si registre stilistice dintre cele mai diverse.
OPERA:
Scoaterea casei din pamint, povestiri, Bucuresti, 1977;
Filozof de inchiriat, roman. Bucuresti, 1980;
Tribunalul fiecarui individ, roman, Bucuresti, 1982;
Cheia de contact, roman, Bucuresti, 1983;
Marele interogatoriu, roman, Bucuresti, 1984;
Brevetul alb, roman, Bucuresti, 1987;
In casa asta toti trageau cu arma, roman, Bucuresti, MI, 1985-l987;
Carausi peste vami, roman, Bucuresti, 1986. |
REFERINTE CRITICE:
A. Silvestri, in Luceafarul, nr. 46, 1980;
D. Al. Condeescu, in Luceafarul, nr. 9, 1981;
A. Silvestri, in Luceafarul, nr. 37, 1982;
I. Duna, in Romania literara, nr. 25, 1985;
N. Georgescu, in Luceafarul, nr. 18, 1983;
G. Rusu, in Tomis, nr. 8, 1983;
A. Silvestri, in Luceafarul, nr. 32, 1983;
O. Vladulescu, in Contemporanul, nr. 34, 1983;
C. M. Popa, in Luceafarul, nr. 50, 1984;
I. Holban, in Cronica, nr. 19, 1985;
C. Miu, in Steaua, nr. 8, 1985.
|
