Constantin Sion biografia
Constantin Sion opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SION Constantin, se naste la 1796 - moare in .
Paharnic.
Al cincilea fiu al basceausului Iordache Sion si al Catrinei (n. Danu), coboritor dintr-o spita de razesi. invata la Iasi si cunoaste bine limba greaca.
Copist la Vistierie, ceaus, staroste la Focsani, vechil de staroste in tinutul Putnei, presedinte al Eforiei din Focsani. Sub Mihail Sturdza si Grigore Al. Ghica ascensiunea in functii inceteaza, ceea ce-l face sa se socoata nedreptatit. impreuna cu fratii sai, Antoni si Costache, pune la cale falsul Izvod al lui Clanau, sau Cronica lui Huru, menit, alaturi de un arbore genealogic fantezist, sa dovedeasca ascendenta nobila a familiei. Fratii sint antiunionisti convinsi. Opera prin care Constantin Sion ramine in literatura este Arhondologia Moldovei, elaborata intre 1844 si 1856.
Arhondologia Moldovei este o bizara constructie a unui spirit calomniator si de rea-credinta. Invidia, pornirea circotasa lipsesc lucrarea de orice credit stiintific, fapt pentru care a fost considerata o opera de memorii. Adevarul este ca „amintirea personala" intervine rareori, impresia ultima fiind ca asistam la partida de cleveteala a unui „islicar" depasit de vremi. Iata cam care este tonul general: ,ANGHE-LACHI. Grec; si-au luat porecla de pe mestesugul mumei lor care era vutcarita si face vutca buna de anghelica pe la casele boieresti cu care sa lipisa, mai mult de casele boierilor Pascanesti; si vutcarita aceea avind doi feciori, pe banul Grigorie si banul Iancu, s-au poreclit, singuri ei, Anghelichi".
Totusi Arhondologia ramine o lectura placuta. in primul rind din cauza paradoxalei „candori" a autorului ei. E o invidie copilareasca, o rautate naiva, care ne opreste sa luam in serios otravurile impatimitului in birfe: „Acest vornic Draghici, stiind ca in familia Cantacuzinilor din Tara Romaneasca au fost un spatar Draghici, prin influenta sa si indatoririle ce facuse boierilor Filipesti de acolo, cu cari Manolachi sa si rudea, aga Costachi Bucsenescu, cumnatul de sora al lui Draghici, au stiut a-si mijloci o diploma din Tara Romaneasca, ca este coboritor din acel spatar Draghici, si prin urmare Cantacuzin. Dar las' ca eu am apucat pe tata-sau, desi foarte batrin, dar vorbe tot rau moldoveneste si sa cunoste ca-i arman. Si despre spatariul Draghici Cantacuzin m-am incredintat in Bucuresti, de la mai multi boieri si chiar de la banul Costache Cantacuzin ca au fost sterp". Furia este si ea la fel de nedisimulata, amestecind vaietele cu blestemele si imprecatia: „aceasta putoare si scirnavie Mavrodin au avut patru talhari de ficiori: Costachi, carele la 1821 au fost si volintir de au pradat tara, fiind aghiotant a cneazului Gheorghe Cantacuzin.
Pe acesta, pentru osinda me, l-am facut judecator la Vaslui, unde, pradind pe cei ce ave judecati, au strins hotul bani s-au cumparat partea de mosie a spatariului Ionita Duca din Lipova, de la Doaga, invecinata cu mine. Talhariul si placintariul acesta, bata-l miniile lui Dumnezeu si pe el si pe Mihai Voda, felurite si pe toata ziua suparari mi-a facut cu sovolnica intindere peste partile mele. Mi-a furat finul, mi-a rasluit pamintul, mi-a furat pe la hotara. Mi-a calcat, la 1846 april 23, mosia cu tot satul lui, pana si muierile le-au radicat cu ciomege si cu pusti, cind putin de nu mi-au impuscat amindoi baietii mei, Niculai si Vasilica. In multe rinduri au inchis vitele mele si a locuitorilor mei, tinindu-le cite 7-8 si 10 zile flaminde si insetate. Mi-a ucis peste 70 mascuri, mi-a smomit locuitorii, slugi din ograda, pana si tiganii robi ai mei. Sute de jalobe am dat domnilor, departamentului, ispravniciei si privighetorilor si nimeni n-au simtit de suferintele mele [] In scurt, trebuieste un top de hirtie pentru ca sa scriu toate suferintele mele si blestematiile acestui bragar si talhar, ca si paseri mi-au furat. La 1851 septemvrie 8, mi-au furat 31 curci de cimp, zicind ca i-au stricat ciupercile, am jaluit ispravniciei, departamentului, ba mai in urma si domnului si iarasi s-au indreptat la comisie [] Vai de biata tara, citi iezi salbatici sa puiezesc din patru tapi rai si toti au s-o prade!"
Contemporanii neluindu-i in seama pirile, paharnicul se adreseaza deci posteritatii, devenind astfel negativul caricatural al lui Miron Costin, convins ca el nu va da sama pentru ceea ce scrie. Arhondologia misuna apoi de mici naratiuni senzationale, povestiri demne de cel mai neverosimil roman de aventuri, spuse, de cele mai multe ori, pe un ton alb, impasibil. Iar cind isi aduce propria marturie, Constantin Sion are putere evocatoare si simtim aroma unei epoci apuse: „ave dugheana in ulita mare, peste drum de hanul turcesc, tine marfa turceasca, era birnic cu negutitorii hrisovoliti ai orasului, fruntas intre negutitori.
Femeia lui era moldovanca, fata de razes din tinutul Vasluiului, amindoi feciorii erau calfe in dugheana, umblau cu boccelele de marfa pe la casele boieresti; am cumparat si eu marfa de la ei in mai multi ani, precum citarile, cutnii de Tarigrad, fesuri, cibote rosii si galbini si papuci cu mestii". Arhondologia, text de scandal cautind senzationalul, este mai ales obsedata de trecut, acest trecut care poate ascunde taine fabuloase, incredibile. Constantin Sion l-a simtit uneori, concret, cind pipaia cite o veche condica, cite un hrisov ingalbenit. Dar mai ales s-a incapatinat sa nu se desparta de el si, cultivind „zvonul" si calomnia, sa-l transforme in fictiune.
OPERA:
Arhondologia Moldovei - Amintiri si note contimporane, pref. de Gh. Ghibanescu, Bucuresti, 1892;
text ales si stabilit, glosar si indice de Rodica Rotaru, pref. de M. Anghelescu, postfata, note si comentarii de St. S. Gorovei, Bucuresti, 1973. |
REFERINTE' CRITICE: l.L.R.,' 11; S. Cioculescu, Varietati critice, 1966.
|
