Constantin Pricop opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
| Referinte critice: "E () poezia unei «oboseli» lucide, poezia unui sceptic temperat. Intensitatea trairilor (), arareori exprimata direct, razbate la suprafata ca un ecou indepartat, pe care taietura atent supravegheata a versurilor nu-l poate reduce la tacere. Spatiul poemelor reverbereaza stins, dind mereu sentimentul ca in spatele obiectelor se afla ceva nespus, difuz." (Ion Bogdan Lefter, "Viata Romaneasca", nr. 9/1982) "Aidoma unei lame de otel, extrem de ascutite, privirea poetului decupeaza fragmente de realitate si le ordoneaza in mod independent, dupa criterii ale vizualului, suprapune, construieste, deformeaza, reface contururile unei realitati interioare, trecute, cu alte cuvinte, prin filtrele unei sensibilitati culturale, ori, deopotriva, dupa liniile de forta ale unei stari de spirit in jurul careia cuvintele, imaginile par a se ordona singure, atrase in obscure relatii." (Traian T. Cosovei, "Suplimentul literar-artistic al «Scinteii tineretului»", 11 oct. 1986) "Autorul () ne releva [in voi. Marginea si centrul] o picanta imbinare de echilibru si dezechilibru, de impacare cu o activitate tihnita, lipsita de involburari temperamentale, de precipitari polemice, pe de o parte, si de inchietudine si framintare, chiar daca sub infatisari flegmatice, in fata intrebarilor scormonitoare ce si le pune intelectualul neimpacat cu sine, pe de alta. () Eseistul se sileste a reface originile discursului critic, ale constiintei pe care o aplica literaturii, inainte de a analiza operele, de a emite verdicte asupra lor. () C. Pricop manifesta un anume cavalerism al ideilor sale. Odata facuta o afirmatie, el ii da sansa unei «negatii» la fel de onorabile (). Astfel, scrupulul cerebral se insoteste de unul moral, de o «generozitate» care e o deschidere a spiritului catre infinitul posibilitatilor sale, care e acea «tinerete fara batrinete» a unei combinatorii ideale, vizate de eseist." (Gheorghe Grigurcu, "Familia" nr. 5/1991) "in locul unei critici impresionisto-formaliste, Constantin Pricop se declara partizanul unei critici de idei. in locul «foiletonocratiei», de care sufera azi cultura noastra cu urmarea sa directa egocentrismul beletristic, criticul-polemist iesean doreste situarea literaturii in mediul sau cultural si in contextul sau teoretic. () El are in toate imprejurarile opinii proprii, in genere despartite de cliseele curente. Si la acest capitol Constantin Pricop devine polemic (p. 75), complacindu-se intr-o singularitate pozitiva. Printre criticii «tineri» cu inclinatii teoretice, el ofera un exemplu destul de rar de independenta reala si, mai ales, militanta." (Adrian Marino, "Jurnalul literar", nr. 27-30/1991) "Noul volum al lui Constantin Pricop [Seductia ideologiilor si luciditatea criticii] incearca sa contribuie Ia impunerea unui model cultural de hermeneutica a literaturii, insistind, direct sau indirect, asupra felului in care valorile estetice se articuleaza in interiorul unui decor spiritual comunitar. () Analiza atenta, determinista a lui Constantin Pricop se constituie intr-o veritabila istorie culturala a criticii romanesti de dinainte de 1950, lucru absolut nou in literatura noastra de astazi." (Codrin Liviu Cutitaru, "Observator cultural", nr. 9/2000) |
