Constantin Novac biografia
Constantin Novac opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NOVAC Constantin, se naste la 15 aug. 1937, Constanta
Prozator.
Fiul lui Dumitru Novac, ceferist, si al Mariei (n. Cioconea). Studii elementare (1944-l948), gimnaziale (1948-l951) si liceale (195l-l955) la Constanta.
Intre 1955 si 1957 urmeaza Scoala Tehnica de Marina din acelasi oras, apoi Facultatea de Filologie a Univ. Bucuresti (1957-l962). Asistent univ. la Institutul Pedagogic din Constanta (1962-l966); redactor (1966-l971; 1975-l980) si redactor-sef (197l-l972; 1980-l989) al revista Tomis; redactor de publicitate la ONT Litoral Constanta (1972-l975).
Colaboreaza la Tomis, Tribuna, Romania literara. Vatra, Contemporanul, Orizont, Arges, Romania pitoreasca etc.
Debuteaza in Tribuna cu povestirea Prietenul meu. Cornita. Debut editorial cu volum de proza scurta Cheltuieli de reprezetare (1970).
A publicat in continuare romane (Adio, Robert, 1974; Separatia bunurilor, 1975; Vara nebuna cu barci albastre, 1983; Plutind avan pe marea cea adinca, 1987), nuvele (Cocorul de paza, 1976, Oameni, furtuni, vapoare, 1984; in colab.) si insemnari de calatorie (Fericit cel care, ca Ulise, 1978). A tradus din R. F. Newcomb.
In romane (Adia. Robert, 1974; Separatia bunurilor, 1975; Vara nebuna cu barci albastre, 1983; Plutind avan pe marea cea adinca. 1987), nuvele (Cheltuieli de reprezentare, 1970; Cocorul de paza, 1976; Oameni, furtuni, vapoare, 1984) sau insemnari de calatorie (Fericit cel care, ca Ulise—, 1978), Constantin Novac este inainte de toate un povestitor.
Obiectivitatea prozei sale e indoielnica, secundara, cotidianul abia deslusindu-se sub avalansa de aventuri, neobisnuit si senzational menit sa atraga interesul si sa-l mentina de-a lungul peripetiilor istorisite. Martor sau participant la evenimente, naratorul isi acorda toate libertatile stilistice si compozitionale, contind pe capacitatea de seductie a cititorului. Continua pendulare intre rigoare si haos, sentimental si ironic, tandrete si sarcasm, cenusiu si strident colorat, in fapt, este o prima caracteristica a prozei lui Constantin Novac la care se adauga, fara exagerare, presiunea spatiului geografic. Marea cea adinca, furtuna, vapoarele, portul deschiderea catre cele patru zari sint elemente ale normalitatii, apartin istoriei de fiecare zi.
Un asemenea fundal impregneaza inevitabil destinele si modifica perspectiva. Indiferent de plasarea in timp a intimplarilor, staruitoare ramine pentru cititorul „de uscat" senzatia de introducere privilegiata intr-o alta lume. In secventele circumscrise razboiului chiar, senzationalul se naste nu din atmosfera de nesiguranta si apasatoare asteptare, ci din maretia celuilalt univers, al apelor. Nu lipsesc, desigur, marile patimi si iubiri, regretele, despartirile si ura ca spectacol al existentei umane. Dar farmecul naratiunii este indeniabil legat de prezenta si de misteriosul mesaj al marii.
OPERA:
Cheltuieli de reprezentare, proza scurta. Bucuresti, 1970;
Separatia bunurilor, roman. Bucuresti, 1975;
Cocorul de paza, proza scurta. Bucuresti, 1976;
Fericit cel care, ca Ulise, insemnari de calatorie. Bucuresti, 1978;
Vara nebuna cu barci albastre, roman, Bucuresti, 1983;
Oameni, furtuni, vapoare, proza scurta. Bucuresti, 1984 (in colab. cu N. M. Balota);
Plutind avan pe marea cea adinca, roman, Bucuresti, . Traduceri: R. F. Newcomb, Abandonati nava!. Bucuresti, 1984. |
REFERINTE CRITICE:
H. Candroveanu, in Ramuri, nr. 3, 1971;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 11,1971;
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 6, 1971;
Alex. Stefanescu, in Tomis, nr. 3, 1978;
C. Regman, in Viata Romaneasca, nr. . 1983;
L. Petrescu, in Tribuna, nr. 45, 1985;
M. Papahagi, in Tribuna, nr. 48, 1987;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 10,1988;
C. Livescu, in Ateneu, nr. 9, 1988.
|
