Constantin Manolache biografia
Constantin Manolache opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MANOLACHE Constantin, se naste la 14 febr. 1883, Iasi - m(?).
Prozator si dramaturg.
Liceul, scoala de ofiteri si Facultatea de Drept la Iasi. Dobindeste gradul de general si ocupa functiile de procuror militar, sef al justitiei militare, inspector al inchisorilor militare, prof. la Institutul Superior de Stiinte Penale al Univ. din Bucuresti.
Debuteaza cu poezia Doua primaveri in Viata Romaneasca (nr. 3, 1909), iar editorial cu piesa Nebunul (1926).
A condus revista Lumea militara ilustrata.
Colaboreaza la Samanatorul, Neamul romanesc literar, Adevarul literar si artistic, Floarea darurilor, Ramuri, Gindul nostru. A scris romane (Sfinta dreptate, 1936; Catrinel, 1937; 77rgw/ mausului, 1940; Povara recunostintei, 1944), biografii romantate (Scinteietoarea viata a luliei Hasdeu, 1939; Tragedia lui Petru Cercel, 1940) si piese de teatru (Rindunica, Camaradul, Viitoare, Datorii uitate. Dragoste cu contract, Cind reinfloresc salcimii. Migrena asiatica, jucate de teatrele nationale din Iasi si Craiova). Autor al unor studii militaro-juridice. Premiul Acad. Romane pentru romanul Sfinta dreptate (1936).
Schitele din Destainuirile colonelului Mihu (1933) si Camaradul Spirus (1939) sint insailari epice lipsite de contur. Sfinta dreptate (1936) abordeaza tematica sociala dintr-o perspectiva naiva, edulcorata. In prima parte, taranul Tudose Leahu e un fel de haiduc degradat intr-un simplu bataus, pentru care conflictul de clasa se reduce la razbunari marunte si de efect burlesc („in loc sa dea cu coasa", eroul marturiseste singur a prefera sa citeasca in fascicule „romane cu banditi", fiind un mare admirator al lui Rinaldo Rinaldini si, pe plan indigen, al ispravilor lui Grozea, Jianu, Gruia, Corbea, Florea).
Lipsita de autentic substrat social, „dreptatea" insasi ia turnura minora a rafuielii personale. Satul nu exista decit prin citeva elemente exterioare, atmosfera locala limitindu-se indeobste la ingurgitarea rituala a unei „litrute" de „rachiuas", care precede orice decizie capitala. Seful de post se numeste, evident. Girbaceanu; vechilul exploatator e, desigur, un „venetic" (ardelean), iar actele lor de opresiune se intrevad cu destula dificultate.
Tarani de opereta dezbat la nesfirsit chestiuni de „onoare" sau, cu aer tenebros de conjurati, pronunta juraminte infricosatoare, intr-un decor la fel de romantic. Pasiunea furtunoasa a eroului pentru taranca Profirita, cu secvente cind lacrimogene, cind senzationale, e tratata in cea mai curata maniera a romanului-foileton. in partea a doua, tezismul apasat duce la caricaturizare si sarja. Stramutat la oras, protagonistul devine un militant socialist tot atit de limitat in conceptia sa individualist-simplista, pusa in slujba unei „dreptati" la fel de operetistice.
Totul cu concursul generos al unei incontinente verbale obositoare. Eroina din Catrinel (1937) reediteaza, cu o naivitate dezarmanta, povestea Cenusaresei ori, in varianta autohtona, a felei celei cuminti a mosneagului. Catrina (alintata cu cezarpetres-cianul apelativ Catrinel), nepoata oropsita a unei matusi haine, cistiga inima ofiterului pretendent la mina rasfatatei si frivolei sale verisoare. Casnicia ei cu capitanul Minai Preda (numit, in intimitate, Mihaluta), aparitiile in societate, gafele si „originalitatile" necultivatei ofiterese. opunind, in intentia autorului, puritatea unui suflet simplu conventionalismului burghez, declanseaza, in fapt, un irezistibil comic involuntar. Ipostaza finala de neinfricata vivandiera, sarjind calare si cu sabia in mina intr-o poza eroica de efect ilariant, e o incununare a lipsei de gust evidente pe tot parcursul romanului.
Tirgul mausului (1940) si Povara recunostintei (1944) reprezinta ilustrari naiv-moralizatoare ale victoriei binelui asupra raului, urmind, cu variatii neesentiale, aceeasi trama-cliseu. Protagonistii (in primul, capitanul Costea Lambru, in al doilea, magistratul Costin Plaiu), victime ale unor intrigi, invidii, masinatiuni politice infernale, vor fi oportun si pilduitor recompensati in final pentru integritatea lor morala, prin gradul de maior, respectiv prin inscaunarea ca ministru al Justitiei. Ambele romane complica identic actiunea printr-o la fel de insipida intriga amoroasa, drama eroilor fiind augmentata prin lipsa de intelegere din partea femeii iubite: in primul caz, orgolioasa „maioreasa" Neli Savian, in al doilea, nerecunoscatoarea sotie Nini, infidela si corupatoare de minori.
Pedepsite ambele la fel de exemplar, pentru ca retetarul sentimental sa fie astfel aproape integral epuizat. incepind cu titlurile de capitole copiate fidel dupa Sadoveanu sau Cezar Petrescu. scrisul lui Constantin Manolache mimeaza cu inabilitate specificul prozatorilor moldoveni, degradindu-le calitatile in tot atitea defecte. Pitorescul lexical al lui Creanga devine aglomerare fortata de termeni si expresii regionale; farmecul verbului sadovenian si exuberanta metaforica a lui Ionel Teodo-reanu se transforma in neinspirata poetizare, iar din jovialitatea colocviala a autorului intunecarii subzista doar reziduurile verbozitatii zgomotoase.
OPERA:
Nebunul, piesa in trei acte, Iasi, 1926;
Destainuirile colonelului Mihu, schite. Bucuresti, 1933;
Sfinta dreptate, roman, Bucuresti, 1936 (ed. IV, 1942);
Catrinel, roman, Bucuresti, 1937 (ed. II, 1938;
ed. UI, 1942;
ed. V, 1945);
Camaradul Spirus, nuvele si schite. Bucuresti, 1939;
Iconita Zorinei, poveste, Bucuresti, 1939;
Scinteietoarea viata a Miei Hasdeu, Bucuresti, 1939 (ed. III, 1944);
Tirgul mausului, roman, Bucuresti, 1940 (ed. II, 1945, cu titlul Maioreasa);
Tragedia lui Petru Cercel, Bucuresti, 1940;
S-a stins candela, drama in trei acte. Bucuresti, 1942;
Povara recunostintei, roman. Bucuresti, 1944 (ed. II, 1947). Traduceri: Edmond Rostand, Puiul vulturului, trad. in versuri de ~, Iasi, 1924. |
REFERINTE CRITICE:
L. Boz, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1936;
O. Papadima, in Gindirea, nr. 2, 1936;
R. Demetrescu, in Pagini literare, nr. 3-4, 1936;
M. Sadoveanu, in Analele Academiei Romane, LVII, 1936-l937;
Erasm, in Lumea romaneasca, nr. 187, 1937;
Izabela Sadoveanu, in Adevarul literar si artistic, nr. 888, 1937;
E. Camilar, in insemnari iesene, nr. 2,1938;
S. Cioculescu, Aspecte, 1972;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II.
|
