Claudia Millian Minulescu biografia
Claudia Millian Minulescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MILLIAN-MINULESCU Claudia, se naste la 21 febr. 1887, Bucuresti - moare in 21 sept 1961, Bucuresti.
Poeta.
Fiica inginerului de origine greaca Ion Millian si a Mariei (n. Negoescu).
Studii primare si liceale la Bucuresti si Ploiesti, in capitala urmeaza apoi Scoala de Belle-Arte si Conservatorul de Arta Dramatica.
Debut publicistic in 1906 (in revista Lumina, Ploiesti) si editorial in 1914 cu volum Garoafe rosii. Alte voi.: Cintari pentru pasarea albastra (1922), intregire (1936).
A fost casatorita cu publicistul Christea N. Dumitrescu-Cridim; dupa divort, s-a recasatorit (11 apr. 1914) cu poetul Ion Minulescu. Pentru merite in promovarea relatiilor culturale romano-franceze a fost decorata cu,.Palmes academiques".
M.-M. s-a aflat sub mirajul modei simboliste, contribuind la impunerea poeziei de aceasta factura, dar nereusind sa-si individualizeze vocea lirica.
A ilustrat latura optimista, cu inclinatie spre euforie, a simbolismului, al carei principal exponent a fost Ion Minulescu.
Poezia ei indica o atractie permanenta spre voluptate, privita ca potentiala „invingatoare de nevroze" (Voluptate).
Modul in care a obiectivat conventia poetica simbolista este lipsit de inovatie. Gasim in poezia sa atit „strategia" retorica a simbolistilor, cit si decorurile (parcuri, gradini, alcovuri), personajele (bacante, satiri, amante perverse), starile maladive (ftizie), „nervii" (plins nervos, iubiri nervoase), preponderenta perceptiei olfactive (parfumuri, miresme, arome) si preferinta tipica simbolistilor pentru mister, enigma, bizarerie. Ceea ce, in preajma primului razboi mondial, a atras atentia asupra poetei a fost o fronda feminina, surprinzatoare prin tratarea cu nonsalanta a rigorilor impuse de traditionala pudoare. Frivolitatea din cartea de debut s-a estompat dupa primul razboi mondial, autoarea nereusind sa supravietuiasca artistic modei simboliste. Volumul reprezentativ ramine, de aceea, Garoafe rosii (1914), care cuprinde cel mai bun text al poetei: Pisicile. „Templul profan" (organizat dupa preceptele „Bibliei barbare" de care vorbise si Ion Minulescu) s-a dovedit prea ispititor si, in ciuda unui trecator gest de revolta din Cintari de fecioara („Privesc cum dorm uitati de vremuri/ in cadrul lor tacuti si tristi -/ Hipnotizati in pacea mortii -/ Cum dorm toti Zeii simbolisti"), sterilizator.
Ca dramaturg (a semnat si cu pseudonimul Dim. Serban) a inregistrat unele succese pasagere, fara a se impune. Dupa cel de-al doilea razboi mondial a publicat carti de memorialistica si traduceri din literaturile franceza si rusa.
| OPERE: Garoafe rosii. Bucuresti, 1914; Cintari pentru pasarea albastra. Bucuresti, 1922; intregire. Bucuresti, 1936; Despre Ion Minulescu, Bucuresti, 1968; Cartea mea de aduceri aminte, ed., pref. si note de M. Gafita, Bucuresti, 1973; Cartea a patra, versuri, pref. de M. Gafita, Bucuresti, 1974; Cintari pentru pasarea albastra, versuri, ed., pref. si fisa biobibliografica de Elena Piru, Bucuresti, 1975; Vreau sa traiesc, piese de teatru si cronici dramatice, ed., pref. si bibliografie de Nina Stanculescu, Bucuresti, 1983. |
REFERINTE CRITICE:
VI. Streinu, in Cugetul romanesc, nr. 8-9, 1922;
O. Densusianu, in Vieata noua, nr. 11, 1923;
E. Isac, in Adevarul literar, 4 febr. 1923;
Lucian Blaga, in Adevarul literar, nr. 111, 1923;
P. Paltanea, in Mercure de France, I-IV, 1925;
Ion Pillat - Perpessicius, Antologia poetilor de azi, II, 1928;
E. Lovinescu, Ist. Ut. cont., III, 1927;
M. Hovici, Claudia Millian, 1938;
G. Calinescu, Istoria;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 28, 1974;
I. Buduca, in Amfiteatru, nr. 8, 1977;
Adriana Iliescu, Poezia simbolista romaneasca, 1985.
|
