Cilibi Moise biografia
Cilibi Moise opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MOISE Cilibi (supranumele lui Moise Froim, poreclit „Cilibi", de la turcescul „intelept"), se naste la 1812, Focsani - moare in 31 ian. 1870, Bucuresti.
Autor de maxime.
De origine modesta, s-a indeletnicit cu negotul ambulant, atragind musteriii mai mult prin spiritul sau vioi, intelepciunea batrineasca, bunatatea si solidaritatea cu cei in necaz, decit prin calitatile de comerciant.
Crea oral si spontan si, pare-se, nestiind sa scrie, isi dicta maximele direct zetarului (Diata lui Cilibiu Moisi vestitul, 1858; Viata si proverbele lui Cilibi Moise de la 1859 decembrie 5, 1859; Visul de 48 nopti al lui Cilibi Moise, 1861; Anecdote si povete din reflexiele lui Cilibi Moisi, 1862; Practica si culegeri ale lui Cilibi Moise, 1863; Practica lui Cilibi Moise, 1865, 1866 si 1868; Gindurile a 40 de nopti ale lui Cilibi Moise, 1867 etc). Ele cuprind o filosofie populara balcan-orientala, exprimata sub forma unui umor sfatos, dar adesea destul de intepator.
Maximele lui Cilibi Moise , publicate, intre 1858 si 1870, in mici brosuri de 8 pina la 16 pagini si adunate, in 1883, intr-o editie cvasicompleta de Cilibi Moise Schwarzfeld, cuprind, in formula concentrata a genului paremiologic, expresia unei experiente de viata variate si a unui temperament de observator lucid, dar nu pesimist, ironic, dar increzator, totusi, in posibilitatea ameliorarii semenilor. Lumea pe care o reflecta povetele si „apropourile" sale este aceea a capitalei romanesti de la mijlocul secolului trecut, intrata pe calea relatiilor burgheze, o lume in care „moneda" capata o insemnatate tot mai mare, politica acapareaza mereu mai multe energii, iar grija pentru aparenta submineaza vechile virtuti casnice.
Maximele ironizeaza goana dupa imbogatire si desconsiderarea veritabilelor calitati umane, denunta disolutia moravurilor provocata in mare parte de avere, aparitia mentalitatii parazitare, ca si incapacitatea oamenilor de a judeca drept, a se multumi cu strictul necesar si a aprecia lucrurile cu adevarat esentiale. Cilibi Moise propovaduieste cinstea si respectul fata de ceilalti, munca, frugalitatea si invatatura, si avertizeaza impotriva lenei, a superficialitatii si a sarlataniei. intelepciunea sa, intemeiata nu numai pe experienta proprie, ci si pe cea a generatiilor trecute, sintetizata in literatura populara si in vechile carti evreiesti, este una a moderatiei, constienta de necesitatea si valoarea efortului, pretuind altruismul si onestitatea, acceptind necazul si incercind sa-l exorcizeze prin umor, manifestind, in forme fara pretentii, o fibra morala de o rectitudine ce nu poate fi incovoiata de nici un fel de vicisitudini.
Expresia simpla si populara, sinceritatea zimbetului uneori sarcastic, mai adesea tentat de o anume, ascunsa, tandrete, bonomia si increderea funciara in om, dincolo de toate erorile si pacatele sale „moderne", fac din Cilibi Moise o figura simpatica, iar din carticelele sale o lectura agreabila si reconfortanta.
OPERA:
Diata lui Cilibiu Moisi vestitul. Bucuresti, 1858;
Viata si proverbele Iui ~ de la 1859 decembrie . Bucuresti, 1859;
Visul de 48 nopti al lui ~, Bucuresti, 1861;
Anecdote si povete din reflexiele lui ~, vestitul din Tara Romaneasca, Bucuresti, 1862;
Practica lui ~, Bucuresti, 1862;
Practica si culegeri ale lui ~, Bucuresti, 1863 (ed. IU, 1864);
Practica lui ~, Bucuresti, 1865;
Practica lui-, Bucuresti, 1866;
Gindurile a 40 de nopti ale lui ~, Bucuresti, 1867;
Practica lui ~, Bucuresti, 1868;
Anul nou . Apropourile lui ~, Bucuresti, 1869;
Gindurile de 40 de nopti ale lui ~, Bucuresti, 1870;
Pacaliturile lui Tilu Buh-Oglin'da impreuna cu o parte din Testamentul lui ~, Bucuresti, 1883;
Practica si apropourile lui ~, vestitul din Tara Romaneasca, adunate si aranjate dupa materii si precedate de biografia lui Cilibi Moise de M. Schwarzfeld, Craiova, • 1883 (ed. II, 1901;
ed. III, Bucuresti, 1936);
Apropouri, antologie, cuvint inainte, note si indice de I. Dianu, Bucuresti, 1982. |
REFERINTE CRITICE; M. Gaster, Literatura populara romana. 1883; * *, in Convorbiri literare, nr. 2, 1884; N. Zaharia, Cilibi Moise ca filosof popular, 1915; G. Calinescu, Istoria..; G. Ivascu, Istoria; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 32,1982.
|
