Cezar Papacostea biografia
Cezar Papacostea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
PAPACOSTEA Cezar, se naste la 1886 in satul Moloviste (azi in Grecia) - moare in 6 iul. 1936, Braila.
Clasicist, traducator. Fiul aromanului Gusu (Papacostea-Goga) si al Teofanei (n. Tonu), invatatori.
Familie cu larga deschidere culturala, din care s-au mai desprins Alexandru, prof. de economie politica la Univ. din Cernauti, Petre, jurist cu functii administrative importante. Victor, istoric, prof. de studii balcanice la Univ. din Bucuresti s. a. Scoala primara si liceul la Braila (1892-l906).
Absolvent al Facultatii de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1906-l910). Elev al lui I. Valaori. Profesor de latina si greaca la Seminarul Central din Bucuresti. Doctoratul il obtine la 25 febr. 1922 cu teza Traditie si cugetare in literatura greaca, raportor D. Burileanu, iar membrii comisiei - N. Iorga, I. Valaori, D. Evolceanu si R. Ortiz.
Din 1923, prof. de limba si literatura elina la Univ. din Iasi. Printre elevii sai se numara Cezar Papacostea Cezar Papacostea Negulescu,
O. Tafrali, D. M. Pippidi, Th. Simenski, N.
. Herescu. A intodus la noi pronuntarea erasmica a limbii grecesti.
Fondator, in 1926, impreuna cu . Valaori, D. Evolceanu s.a. al revista de studii clasice Orpheus; prin fuzionarea acesteia din 1929 cu Favonius (rev. intemeiata de N. I. Herescu) va rezulta Revista clasica, printre redactorii careia s-a numarat si Cezar Papacostea Deputat de Dorohoi in guvernarile Averescu. Membru corespondent al Acad. din . Pe linga bogata activitate personala (Evolutia gindirii la greci, 1919; Diodor Sicilianul si opera sa, 1921; Intre divin si uman. O problema a culturii elenice, 1921; Problema destinului in tragedia greaca, 1925; Filosofia antica in opera lui Eminescu, 1930; Platon. Viata. Opera. Filosofia, 1931; Sofistii in antichitatea greaca, 1934; Stefan Zeletin. Viata si opera lui, 1935), Cezar Papacostea a semnat, in colab. cu luliu Valaori si G. Popa-Lisseanu, ed. din autori latini (Tit Liviu, Vergiliu, Xenofon s.a.), gramatici ale limba latina si greaca, manuale de versificatie, crestomatii etc. Traduce din Platon si Homer.
In orice cultura care se respecta, legea dialogului cu Antichitatea este o lege fundamentala. Cezar Papacostea a fost, la noi, unul dintre oamenii de spirit prin care aceasta lege a devenit realitate. Era dotat cu multe din calitatile unui filosof al culturii. Nu a ajuns asa ceva. A avut gustul metafizicii, al acelui „idealism clasic" pe care-l propovaduia. Nu a ajuns un metafizician. Avea o generoasa deschidere catre poezie, catre istorie, catre psihologie sau etica si totusi nu a dedicat vreo sinteza exclusiv uneia sau alteia din aceste dimensiuni intelectuale.
A preferat calea celei mai profunde „umilinte": rolul de mediator, de energie catalizatoare. A-ti sacrifica orgoliul de autor original pentru a deveni interpretul valorii altora, fie acestea valorile Eladei sau ale Romei, iata o misiune etica si profesionala de mare tinuta si care, atunci cind nu mascheaza o neputinta creatoare (ceea ce nu a fost nicidecum cazul lui Cezar Papacostea) devine semnul unei constiinte culturale.
O energie catalizatoare, asadar, manifesta biplan - in aria traducerilor si in cea pedagogica - si care a inglobat puncte de referinta esentiale in gindirea europeana. intii de toate Platon, din care Cezar Papacostea a tradus si comentat Apararea lui Socrate, Euthyphron, Kriton, Symposion, Phaidon, Gorgias, Menon, dublate de monografia din . Apoi traducerea Odiseei (l-XII), in hexametri, ce nu depaseste traducerea in iambi a lui Gh. Murnu, insa demonstreaza virtuti expresive de netagaduit, care invalideaza cel mai adesea criticile lui St. Bezdechi, exagerat-lingvistice si dezinteresate de valoarea literara a textelor. Urmeaza comentariile la De bello gallico sau la Cicero, Vergiliu, Esop, Xenofon, Diodor Sicilianul, Lucian, traducerea Eclesiastului si Plingerilor lui Ieremia (in colab. cu I. Popescu-Malaesti si I. Mihalcescu, in 1918), ca si numarul impresionant de manuale, antologii etc. Toate acestea compun o opera de fecunda mediere, imperios necesara in orice tara, dar de-a dreptul vitala intr-o cultura tinara, lipsita de instrumentele primordiale de detectare a originaritatii artistice.
Contactul cu valorile Antichitatii a determinat, in cazul lui Cezar Papacostea , intre altele, un echilibru, niciodata dezmintit, al verdictelor manifestat fie la modul ideal (vezi de exemplu concluziile studiului Sofistii in antichitatea greaca, „la excesul sofist, excesul platonic", sau analiza raporturilor Greciei cu culturile anterioare si suma de probe din intre divin si uman, ca si comentariile ponderate, evitind cu orice pret speculativul debordant, la dialoguri socratice de genul lui Phaidon), fie la modul practic: aversiunea, justificata, a lui Cezar Papacostea fata de „liceul Bifurcat", care elimina practic invatamintul clasic din sistemul scolar (desi e clar, spune Cezar Papacostea , ca „intreaga civilizatie moderna, prin oricare lature s-ar privi, se razima pe aceea greco-latina"), ca si articolele dedicate „sentimentului de libertate a spiritului", „u-manismului in opera homerica", relatiilor dintre aromani si ardeleni, pledoariile pentru „clasicismul luat ca mijloc de educatie" si nu ca „scop in sine" - sint tot atitea dovezi ale unui echilibru structural, determinat, insa, si de familiarizarea cu valorile perene. Suma de calitati de care dispunea Cezar Papacostea - filologie, istorie, filosofic pedagogie s.a. - nu s-a inchegat intr-o sinteza de ampla rezonanta. Studiul dedicat infiltrarilor filosofiei antice in opera eminesciana sau abordarile gindirii homerice, ca si profunda cunoastere a spiritului socratic-platonic promiteau o atare sinteza.
Personalitatea lui P, intereseaza, insa, intii de toate prin modelul de cercetare propus, inglobind mai multe metode si beneficiind de temelia solida a Antichitatii.
OPERA:
Liceul trifurcat si invatamintul clasic. Bucuresti, 1913;
Evolutia gindirii la greci. Bucuresti, 1919;
Reorganizarea liceului. Bucuresti, 1919;
Platon, Phaidon sau despre nemurirea sufletului, o cercetare critica si trad. de ~, Bucuresti, 1919;
Diodor Sicilianul si opera sa. Bucuresti, 1921;
Intre divin si uman. O problema a culturii elenice. Bucuresti, 1921;
Platon, Apararea lui Socrate, Kriton (Datoria cetateanului), Phaidon (Despre suflet), in romaneste de ~, Bucuresti, 1923;
Cercetari pedagoice si sociale. Bucuresti, 1925;
Problema destinului in tragedia greaca. Bucuresti, 1925;
Homer, Odiseea, l-l1 (extrase), trad. de ~, Bucuresti, 1925;
intre doctrinele si practica politica a partidelor. Bucuresti, 1926;
Homer, Odiseea, l-XII, trad. de ~, Bucuresti, 1929;
Filosofia antica in opera lui Eminescu, Bucuresti, 1930;
Platon, I - [Introducere, Apologia, Eutyphron, Kriton], II [Banchetul, Phaidon], trad. de ~, Bucuresti, 1930-l931;
Platon. Viata. Opera. Filosofia, Bucuresti, 1931;
Sofistii in antichitatea greaca. Bucuresti, 1934;
Stefan Zeletin, Viata si opera lui. Bucuresti, 1935;
Platon. Dialoguri, Dupa trad. lui -, revizuite si intregite cu doua trad. noi si cu Viata lui Platon de C. Noica, Bucuresti, 1968. |
REFERINTE CRITICE:
St. Zeletin, in Revista de filosofii nr. 3-4, 1923-l924;
M. Ralea, in Viata Romaneasca, nr. 6-7, 1927;
St. Bezdechi, in Societatea de miine, nr. 5;
6-7, 1931;
N. I. Herescu, Milliarium, 1937.
|
