Cella Serghi biografia
Cella Serghi opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SERGHI Cella (pseudonimul Cellei Marcoff, inspirat din prenumele bunicului, Serghi Marcoff, de origine bulgara; in 1945, pseudonimul devine nume oficial), se naste la 4 nov. 1907, Constanta - moare in .
Prozatoare.
Fiica lui Avram Marcoff, mic salariat la intreprinderi particulare, si a Carolinei (n. Golestan). Clasele primare, incepute la Constanta (1915-l916), sint terminate la Bucuresti, dupa refugiul din . Aici urmeaza gimnaziul si liceul (1919-l927), apoi Facultatea de Drept (1927-l931). Practica un timp avocatura.
In 1945 e secretara Univ. libere populare.
Debuteaza in ziarul Gazeta (1934) cu reportaje (Weekend in Bucegi, toamna; Match de footbalt), iar editorial cu romanul Pinza de paianjen (1938), capodopera sa indiscutabila. Scrierile publicate in primele doua decenii de dupa 1944 sint puternic marcate de stilul si tematica epocii, unele romane fiind ulterior substantial revizuite: Cad zidurile, 1950 (devenit in 1965 Cartea Mironei, iar in 1975, Mirona); Cintecul uzinei (1950); S-a dumirit si Mos llie (1950); Surorile (1951); Cantemiristii (1954); Felele lui Barota, 1958 (devenit, in 1974, Iubiri paralele); Gentiane (1970). Pe firul de paianjen al memoriei (1971) este un volum de memorialistica, tratind perioada de formare artistica a autoarei si de elaborare a romanului Pinza de paianjen.
A mai scris o povestire pentru copii (In cautarea somnului urias, 1980), romanul Aceasta dulce vara, tineretea (1983), si a tradus din Francoise Sagan (in colab. cu Catinca Ralea), Francoise Mallet-Joris, Andree Chedid.
Colaboreaza la Reporter, Revista Fundatiilor Regale, Democratia (cu cronica cinematografica si teatrala), Viata Romaneasca. Femeia, Caminul, Flacara, Romania literara etc.
Raportabila „psihologismului feminin" interbelic, reprezentat la noi de Ticu Arhip , Henrietle Yvonne Stahl , Lucia Demetrius , Sanda Movila , Cella Delavrancea , Ioana # Postelnicu etc, Cella Serghi a beneficiat de la debut (1938) de aprecieri elogioase din partea lui M. Sebastian , Camil Petrescu , P. Constantinescu , E. Lovinescu , L. Rebreanu , R Aderca s. a. Pinza de paianjen (1938) surprinde ambianta sociala si morala a epocii postbelice caracterizate printr-o „mare dragoste de viata si o pofta nebuna de a trai" (N. Steinhardt ).
Romanul, de factura psihologica, reface destinul nefericit al Dianei Slavu, care isi cauta sensul existentei exclusiv in implinirea erotica. Aspirind la o iubire pura si autentica, eroina intilneste insa doar oameni capabili de o dragoste meschina, cum sint Michi Ioanescu, sotul, sau Alex Dobrescu, amantul de mai tirziu. incercind sa evadeze din existenta monotona si cenusie, in care se simte prinsa ca o insecta in reteaua unei pinze de paianjen, Diana cauta sa se defineasca in raport cu semenii ei, gasind in idealul social un sens posibil al vietii.
Dincolo de intriga, romanul se remarca prin sinceritatea si candoarea confesiunii, observatia minutioasa, puterea „de a da viata si relief ultimului detaliu" (M. Sebastian), descrierile pline de lirism ori stilul alert. Scenele de familie (moartea tatalui, capitol excelent realizat), tabieturile si manierele aristocratice, interioarele cu pian, tablouri si mobile vechi, plimbarile la Sosea si competitiile sportive creeaza atmosfera epocii si a „anilor nebuni". „Pornind dintr-o experienta de viata si mai putin dintr-o formula literara" (P. Constantinescu), Pinza de paianjen ramine nu numai opera cea mai buna a Cellei Cella Serghi, ci si unul dintre cele mai interesante romane psihologice din epoca.
Ulterior, asemenea altor scriitori care au traversat „obsedantul deceniu", Cella Serghi a facut mari concesii artistice proletcultismului si dogmatismului. Subiectele sint acum pur conjuncturale: contactul cu miscarea comunista internationala (Cad zidurile, 1950), procesul de cooperativizare a agriculturii (S-a dumirit si Mos llie, 1950), eforturile depuse, dupa nationalizare, pentru faurirea industriei socialiste (Cintecul uzinei, 1950), lupta si rolul femeii in batalia pentru construirea socialismului, demascarea spionilor aflati in slujba imperialismului, a dusmanului de clasa, combaterea ramasitelor din mentalitatea burgheza (Surorile, 1951), rolul educatiei in formarea tinerilor elevi ai unei scoli militare (Cantemiristii, 1951), confruntarile dintre familia burgheza si cea proletara (Felele lui Barata, 1958).
Aceste carti contin multe din cliseele care invadasera literatura perioadei respective. Personajele sint schematice si lipsite de veridicitate, de un entuziasm facil si demagogic. Renuntarea la introspectiile psihologice ale primului roman si abordarea vietii in spiritul „realismului socialist", intorsatura in care critica epocii a vazut o incontestabila victorie a prozatoarei, se dovedeste a fi, in perspectiva timpului, o eroare fundamentala. De acest lucru si-a dat seama autoarea insasi, si nu intimplator ea si-a rescris principalele romane, inlaturind balastul lozincard.
Cartea Mironei (1965) - editie revazuta a romanului Cad zidurile -, devenita Mirona (1972), este un „roman al unui roman (sau mai curind jurnal al unui roman)" (Perpessicius ), surprinzind ambitia Mironei Runcu de a deveni scriitoare. Aceeasi idee se afla si la baza romanului Gentiane (1970). Ca si Mirona, Rada Ionac, protagonista romanului, isi da seama ca fericirea in viata nu este sinonima cu iubirea. Atrasa de mirajul scenei, ea renunta la dragoste, consumindu-si toate energiile pentru obtinerea diplomei de regizor. Adresindu-se mai cu seama tinerilor, noua versiune a Fetelor lui Barata, Iubiri paralele (1974), prezinta doua cupluri cu conceptii diferite asupra vietii, in general, si a celei de familie, in special. Memorialistica din Pe firul de paianjen al memoriei (1977) surprinde laboratorul de creatie al autoarei, dezvaluind, in acelasi timp, numeroase „izvoare si chei" ale personajelor si evenimentelor. Imbinind fictiunea cu documentul, Cella Serghi creioneaza portrete, in parte credibile, in parte imaginare: Camil Petrescu M. Sebastian , L. Rebreanu , M. Sadoveanu , E. Lovinescu etc. Dincolo de retusurile realitatii, se regasesc aici sinceritatea si naturaletea romanului de debut. Viziunea asupra vietii aminteste formula lovinesciana a unui „realism viguros strins pe firul de matase al duiosiei si omeniei".
OPERA:
Pinza de paianjen, roman, Bucuresti, 1938 (ed. II, 1962;
ed. ne varietur, cu o pref. a autoarei, 1971;
ed. II ne varietur, 1973);
Cad zidurile, roman, Bucuresti, 1950;
Cintecul uzinei, roman, Bucuresti, 1950;
S-a dumirit si Mos Ilie, Bucuresti, 1950;
Surorile, nuvela. Bucuresti, 1951;
Cantemiristii, Bucuresti, 1954;
Fetele lui Barata, Bucuresti, 1958;
Cartea Mironei, roman (ed. revazuta a romanului Cad zidurile). Bucuresti, 1965;
Gentiane, roman, Bucuresti, 1970;
Mirona, roman (ed. revazuta a romanului Cartea Mironei), ed. ne varietur, cu o postfata a autoarei, Bucuresti, 1972 (ed. III, 1977);
Iubiri paralele (ed. revazuta a romanului Fetele lui Barata), Bucuresti, 1974;
Pe firul de paianjen al memoriei. Bucuresti, 1977;
In cautarea somnului urias, povestire, Bucuresti, 1980;
Aceasta dulce vara, tineretea (1983). Traduceri: Francoise Sagan, Va place Brahms? in romaneste de ~ si Catinca Ralea, Bucuresti, 1971;
Francoise Mallet-Joris, Casa de hirtie, trad. de ~, Bucuresti, 1972;
Andr6e Chedid, Celalalt, trad. de ~, Bucuresti, 1977. |
REFERINTE CRITICE:
M. Sebastian, in Revista Fundatiilor Regale, nx. 5, 1938;
M. Petroveanu, in Flacara, nr. 18, 1950;
M. Gheorghiu, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1950;
V. Rapeanu, in Gazeta literara, nr. 3, 1955;
I. Lungu, in Tribuna, nr. 42, 1958;
Al. I. Stefanescu, in Gazeta literara, ni. 42, 1958;
Perpessicius, in Gazeta literara, nr. 16, 1966;
Al. Piru, Panorama;
E. Lovinescu, Scrieri, III;
P. Constantinescu, Scrieri, IV;
I. Serbu, Itinerarii critice, 1971;
M. Iorgulescu, ui Romania literara, nr. 10,1971;
N. Carandino, in Tribuna, nr. 24, 1971;
E. Manu, in Sapta-mina, nr. 101, 1972;
Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, I;
I. Rotam, O istorie, II;
S. Titel, in Romania literara, nr. 45, 1974;
M. Ursache, in Cronica, ni. 23, 1974;
Eugenia Tudor Anton, Ipostaze ale prozei, 1977;
N. Barbu, in Cronica, nr. 12, 1978;
I. Maxim, in Orizont, nr. 9, 1978;
Al. Protopopescu, Romanul psihologic romanesc, 1978;
P. Poanta, in Tribuna, ni. 21, 1984;
Virginia Musat, in Romania literara, nr. 13, 1984;
C. Ciopraga, in Cronica, ni. 46, 1987.
|
