Catalin Tirlea biografia
Catalin Tirlea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TIRLEA CATALIN.
Prozator.
De asemenea, publicist.
S-a nascut la 30 octombrie 1964 in Bucuresti.
Este fiul lui Gheorghe Tirlea, tehnician mecanic, si al lulianei Tirlea (nascuta Burlacu), contabila.
Dupa studiile liceale, a absolvit in 1990 Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti.
In perioada 1986-l990 frecventeaza Cenaclul "Junimea" condus de criticul si profesorul Ovid S. Crohmal-niceanu si Cenaclul "Universitas" condus de criticul si profesorul Mircea Martin (la "Universitas" fiind secretarul cenaclului intre 1988-l990).
Debuteaza publicistic in revista "Amfiteatru" din Bucuresti, in 1982, cu proza scurta, fiind anterior remarcat de poetul Geo Dumitrescu la rubrica "Posta redactiei" a revistei "Flacara", rubrica la care i se publica citeva poeme.
Debutul editorial are Ioc in 1982 cu volumul de proza scurta Povestiri cu pensionari publicat la Editura Fundatiei Culturale Romane din Bucuresti. Colaboreaza cu proza, eseuri, articole diverse la revistele: "Adevarul literar si artistic", "Nouazeci" (supliment al revistei "Luceafarul"), "Formula AS", "Contemporanul - Ideea europeana" s.a., precum si in paginile culturale ale ziarelor "Viitorul romanesc", "Curentul", "Cuvintul". A realizat numeroase emisiuni culturale la Televiziunea Romana.
Dupa debut, publica volumele: Avintul tinerimii (publicistica 1990-l993, Ed. Phoenix, 1994); Prostia la romani (eseuri, Ed. Helicon, 1997); Anotimpuri de trecere (roman, Ed. Albatros, 1998). De asemenea, editia a doua a volumului Povestiri cu pensionari (Ed. Helicon, 1996). Este detinatorul premiului "Ion Creanga" al Academiei Romane pe anul 1993, acordat in 1995.
A tacut calatorii profesionale sau turistice in Franta (1994, 1996, 1999), Turcia (1995, 1998), Germania (1998).
Lucreaza ca si redactor cultural la Televiziunea Romana si redactor-sef al revistei "Contemporanul. Ideea europeana". Este membru al Uniunii Scriitorilor Romania din . Asupra cartilor autorului au formulat opinii critice: Mircea Martin (1993); Al. Condeescu - Placerea literaturii ("Ora", 22-23 ianuarie 1994); Dan Cristea - Pensionari mai mult rai decit buni ("Luceafarul", nr. 15/1994); Eugen Simion - Aud enorm si vad binisor ("Literatorul", nr. 5/1994); C. Stanescu - Vocile strazii ("Adevarul literar si artistic", 13 febr. 1994); Valeriu Cristea - Oameni sarmani ("Caiete critice", nr. l-2/1995); Dan-Silviu Boerescu ("Convorbiri literare", 1997) si Ucenicul prea putin ascultator ("artPanorama", iul.-aug. 1998); Gabriel Dimisianu - Noul realism ("Romania literara", nr. 43/1998); Ion Simut - Un realism de-ceptionist ("Familia", nr. 11/1998) s.a.
Referinte critice:
"Una din revelatiile cenaclului «Universitas» de la sfirsitul anilor '80, Catalin Tirlea lasa impresia acum () ca stie totul - sau aproape totul despre proza. EI stie, mai intii, sa-si asculte personajele si sa le imagineze vorbind. Apoi sa puna in pagina, adica sa faca interesanta, chiar palpitanta, aceasta vorbire. Observatia cruda, neconcesiva, e insotita in comentariul lui de o privire invaluitoare, accentul dominant fiind acela al deriziunii tandre. Filiera caragialiana se lasa usor recunoscuta."
(Mircea Martin, 1993)
"Originalitatea sa nu consta doar in lipsa de obedienta fata de modelele ilustre. Punctele sale forte sint dinamismul actiunii, cu torsiuni imprevizibile spre absurdul cotidian, si impecabila adaptare a urechii de prozator » «zgomotele» umane si nu numai (de aici, dialoguri de o veridicitate cruda, nelipsite insa de o plasticitate sensibila)."
(Dan-Silviu Boerescu, "artPanorama", iul. 1998)
"Catalin Tirlea a publicat, inainte de acest roman [Anotimpuri de trecere], mai multe volume de proza scurta, nuvele si povestiri. Au fost remarcate pentru prospetimea perceperii traiului cotidian, cu o mare apetenta pentru surprinderea situatiilor comice si a firescului limbii vorbite. Acestor insusiri li se adauga in roman capacitatea de a proiecta amplu si in desfasurare, cu alternari de registre narative si personaje ce sint urmarite pe traseele unor evolutii."
(Gabriel Dimisianu, "Romania literara", nr. 43/1998)
"Romanul lui Catalin Tirlea face repede pact cu cititorul. Relateaza despre o realitate usor recognoscibila (Bucurestii anilor '90—'91, in esantioane semnificative din viata de strada, de berarie, din citeva institutii, din presa si dintr-un minister). Are franchetea necesara si transparenta opiniei, incit solicita simpatetic un fel de complicitate cu naratorul. Simplitatea bine studiata in indicarea unei realitati sociale adesea detestabile si directetea naratiunii asigura sentimentul actualitatii, pe teritoriul careia cititorul poate fi cucerit mai usor. Verosimilitatea obtine incuviintarea, chiar implicarea martorului in relatare."
(Ion Simut, "Familia", nr. 11/1998)
|
