Bonifaciu Florescu biografia
Bonifaciu Florescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
FLORESCU Bonifaciu, se naste la 14 mai 1848, Budapesta - moare in 18 dec. 1899, Bucuresti.
Critic literar, poet si traducator. Fiul natural al lui N. Balcescu si al Alexandrinei (Luxita) Florescu. Liceul „Louis le Grand" din Paris (bacalaureatul in 1868); licentiat al Facultatii de Litere a Acad. din Rennes (1872).
Reusit prin concurs prof. la catedra de istorie universala critica a Facultatii de Litere a Univ. din Iasi (1873), e destituit de Titu Maiorescu dupa un an si transferat la Liceul „Sf. Sava" din Bucuresti ca prof. de istorie.
Preda, aici si la „Mihai Viteazul", la Liceul Militar si la Seminarul „Sf. Nifon", 1b. franceza. Liberal, antijunimist, detractor al lui T. Maiorescu si Eminescu", e atacat de acesta in poezia Epistola deschisa homunculului Bonifaciu (1876).
Colaboreaza la Romanul, Tranzactiuni literare si stiintifice, Revista contimporana. Stindardul, Duminica, Revista albastra. Romania orientala. Romania literara. Nuvelistul, Revista literara, Vestea, Pelesul, Analele literare, Literatorul, Povestitorul, Biblioteca familiei etc. intemeiaza revista Portofoliul roman (188l-l882), Biblioteca o-mului de gust (1884) si este dir. al revista Tara literara. Autor de art. si studii (Etiam contra omnes, 1875; O suta de adevaruri, Studii literare, I-II, 1892-l893), de poezii (Quelques vers, 1877; Sanguine romanesti, 1889; Ritmuri si rime, 1892; Aquarele si poezii in proza.
F. a intocmit manuale de limba franceza, un dictionar francez-roman, o antologie de poezii franceze, o editie din Discours sur le style de Buffon, un curs de istorie moderna critica (1875), un memento de istorie universala in tablouri (1883), manuale azi fara utilitate, in genere compilatii. A facut traduceri (publicate in reviste) din Voltaire, Xavier de Maistre, George Sand, Gautier, Paul Bourget, Gerard de Nerval, Rollinat, Jose-Maria de Heredia, Th. de Banville, A. Silvestre, desi era, in conceptia sa literara, un clasic dogmatic. Importanta e traducerea Sanguinelor lui Catulle Mendes, pe care o insotea de Sanguine romanesti (1889).
A cultivat poemul in proza si a scris in acest gen Aquarele si poezii in proza (1894), fade. Critica sa se reduce la examenul prozodiei. Aprecia, impreuna cu Al. Macedonski", linia munteana a poeziei, deschisa de Ion Heliade-Radulescu si continuata de Grigore Alexan-drescu si D. Bolintineanu.
OPERA:
Etiam contra omnes. Bucuresti, 1875: Curs facultativ de istoria moderna critica. Bucuresti, 1875;
O suta de adevaruri. Bucuresti, 1875;
Quelques vers. Au profit des blessex, versuri, Bucuresti, 1877;
Memento de istorie universala in tablouri. Bucuresti, 1883;
Sanguine de Catulle Mendes, traduse in romaneste si urmate de Sanguine romanesti, versuri, Bucuresti, 1889;
Ritmuri si rime. versuri. Bucuresti, 1892;
Studii literare, I-II, Bucuresti, 1892-l893;
Aquarele si poezii inproza, Bucuresti, 1894.
|
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, in Studii si cercetari de istorie literara si folclor, nr. 4, 1960;
G. D. Florescu, P. Cernovodeanu si II. Nestorescu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 4, 1967;
Maria Muraret, in Analele Universitatii din Bucuresti. Limba si literatura romana, tom. XVIII, 1969. |
