Bernstein Elvin biografia
Bernstein Elvin opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ELVIN BERNSTEIN, se naste la 24 aug. 1927, Moinesti.
Critic literar si prozator.
Fiul lui Herman Bernstein, proprietar al unei distilerii de petrol, si al Relei (n. Braunstein). Liceul Cultura din Bucuresti (bacalaureatul in 1946); licentiat al Facultatii de Filosofie a Univ. din Bucuresti (1950).
Debuteaza in ziarul Ecoul (1944). Redactor la Editura Tineretului, la Editura de Stat pentru Literatura si Arta si la revista Viata Romaneasca; secretar literar la Teatrul de Comedie, apoi la Teatrul National „I. L. Caragiale"(din 1969).
Colaboreaza la Teatrul, Contemporanul. Luceafarul, Steaua, Viata Romaneasca etc. Bernstein Elvin a inceput cu studii critice (Geo Bogza, 1955; Teatrul lui Mihail Sebastian. 1955; Camil Petrescu, 1962) si monografii de popularizare, intr-un stil narativ, romantat (Anatole France, 1957; Anton Pavlovici Cehov, 1960). in ambele domenii se resimte amprenta climatului epocii, stilul ei critic.
Emanciparea si adincirea metodologica a exegezei, in spiritul unei abordari echilibrate se realizeaza o data cu studiul Modernitatea clasicului I. L Caragiale (1967), care inaugureaza un nou mod de recitire a operei marelui scriitor roman. Curind insa Bernstein Elvin se indeparteaza de domeniul criticii, consacrindu-se prozei: Dupa o lunga si grea suferinta (1973), Partea mea de comedie (1974), Hotarul imaginar (1980), In continuare (1982), Colturile cercului (1985), Patru si un absent (1988) sint romane ce continua o formula camilpetresciana, prelungire a admiratiei criticului si creatorului pentru autorul Palului lui Procust.
A prefatat volum de Gh. Braescu, Pavel Dan, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian, Albert Camus si Anatole France.
E. reprezinta cazul criticului convertit la maturitate la exercitiul creatiei propriu-zise. Micromonografia Geo Bogza (1955), cea dintii lucrare de sinteza consacrata autorului Cartii Oltului - purtind pecetea stilului critic al momentului -, este urmata de Teatrul lui Mihail Sebastian (1955), o carte ce anunta tipul de lectura favorit al criticului: teatrul. Anatole France (1957) si Anton Pavlovici Cehov (1960) imbina o structura monografica eclectica cu bune sugestii analitice. Ambele lucrari sint concepute dupa modelul traditional si raspund unei finalitati de popularizare conforme colectiei „Oameni de seama", in care au aparut. Stilul fluent, usor literaturizat, il anunta pe prozatorul de mai tirziu. Scrisa in acelasi spirit, monografia Camil Petrescu (1967) are meritul pionieratului: este cea dintii cercetare sistematica asupra vietii si operei creatorului. Parasind modalitatea descriptiva, Bernstein Elvinabordeaza eseul analitic in Modernitatea clasicului I.L. Caragiale (1967), o prima incercare de a dovedi modernitatea dramaturgului: denuntarea automatismului si a stereotipiei vietii, uniformizarea realitatii, dezintegrarea limbajului, fascinatia politicului, „fiorul de neliniste", inau-tenticitatea sentimentelor si mimarea emotiilor etc, toate permitind dese referiri la literatura absurdului si la cea existentialista. Alaturi de studiul lui Stefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, eseul lui Bernstein Elvin realizeaza o bresa in viziunea sociologizanta asupra dramaturgului.
Desi independenta de activitatea criticului, proza lui Bernstein Elvin se afla in vecinatatea teatrului fie prin tematica si modalitati de expresie, fie prin ideile vehiculate (interesul acordat semnificatiilor umane, pledoaria pentru valorile etice).
Folosind ca pretext un fapt politist (moartea misterioasa a inginerului Iacob Albu), Dupa o lunga si grea suferinta (1973) este un roman camilpetrescian (intocmirea „dosarelor de existenta", apelul la jurnalul intim, monologul interior etc). Partea mea de comedie (1974), Prin ce se deosebeste aceasta noapte? (1977) si Hotarul imaginar (1980) pun citeva probleme cu care se confrunta individul contemporan: singuratatea, gustul amarai unei vieti traite superficial, implinirea in plan social in detrimentul realizarii intime, autorul sugerind ca adevaratele valori existentiale trebuie cautate nu in afara, ci inlauntrul fiintei umane.
OPERA:
Geo Bogza, studiu critic, Bucuresti, 1955: Teatrul lui Mihail Sebastian, Bucuresti, 955;
Anatole France, monografie, Bucuresti, 1957;
Anton Pavlovici Cehov, monografie, cuvint inainte de Ta-maraGane, Bucuresti, 1960;
Camil Petrescu,studiu critic. Bucuresti, 1962;
Modernitatea clasicului I.L Caragiale, eseu. Bucuresti, 1967;
Teatrul si interogatia tragica, Bucuresti, 1969;
Dupa o lunga si grea suferinta, roman, Bucuresti, 1973;
Partea mea de comedie, roman, Bucuresti, 1974;
Prin ce se deosebeste aceasta noapte?, roman. Bucuresti, 1977;
Hotarul imaginar, roman, Bucuresti, 1980;
/// continuare, roman, Bucuresti, 1982;
Colturile cercului. roman, Bucuresti, 1985;
Patru si un absent, roman. Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE:
P. Georgescu, incercari critice, II, 1958;
E. Simion, in Contemporanul, nr. 24, 1960;
Marian Popa. in Luceafarul, nr. 37,1967;
Al. Calinescu, in lasul literar, nr.10, 1967;
M. Ungheanu, Campanii, 1970;
R. Petrescu, in Viata Romaneasca, nr. 11, 1977;
S. Titel, in Romania literara, nr. 3, 1983;
Ecaterina Taralunga, in Contemporanul, nr. 30, 1985;
L. Ulici, ibidem, nr. . 1986;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. . 1986;
S. Barbulescu, in Ateneu, nr. 10, 1986;
A. Cosma. Romanul, I.
|
