Aurelian Titu Dumitrescu biografia
Aurelian Titu Dumitrescu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DUMITRESCU Aurelian Titu, se naste la 15 febr. 1956, Caracal.
Poet.
Fiul lui Adrian Dumitrescu, maistru mecanic, si al Mariei (n. Chirca). Dupa absolvirea Liceului „lonita Assan" din Caracal, lucreaza ca metodist pentru literatura si teatru la Casa de Cultura din Slatina (1976-l978) si ca metalurgist la intreprinderea de Aluminiu (1978-l980).
Intre 1980 si 1984 ur-meazacursuri le Facultatii de Ziaristicadin Bucuresti.
Redactor la revista Flacara (1984-l985), Rebus (1985-l987) si Filatelia( 1987-l989). Colaboreaza la Familia, Luceafarul, Romania literara. Suplimentul literar-artistic al „Scin-teii tineretului", Viata Romaneasca.
Debuteaza in Convorbiri literare (1973); debut editorial cu volum Iubire de pietrar (1982). Cartile care urmeaza definesc profilul unui poet baroc (Antumele, 1985; Antumele 4, 1986; Antumele 5, 1986; Quasimodo. Antumele 6, 1987; Poeme, 1989) si al unui reporter stapinind subtila arta a interviului (Antimetafizica, 1985; Nichi-ta Stanescu, atit cit mai stim noi, 1989).
Pentru Aurelian Titu Dumitrescu, „poezia nu e stare de gratie, ci una de chinuitoare autoanaliza" (Dan Grigores-cu). Primul volum, Iubire de pietrar (1982), ofera unele indicii asupra tipului de sensibilitate si a posibilitatilor de expresie ale autorului, dar si asupra pericolelor care-l pindesc pe acest poet de o exuberanta si o inventivitate asociativa atit de accentuata.
Confesiunea grava malaxeaza imagini, metafore si simboluri luxuriante, ample comparatii si alcatuiri oximoro-nice intr-o gesticulatie de mari ceremonialuri (tema axiala e erosul), cu un aer solemn-sa-piential si sacerdotal, insa fara o viziune unitara care sa vertebreze intregul. Un efort de organizare apare in Antumele (1985), incepute in cartea de convorbiri cu Nichita Stanescu (Antimetafizica, 1985) si planuite ca un vast sistem cu substructura metafizica, a carei matrice tematico-stilistica poate fi considerata amplul poem cu care se incheie aceasta carte, intitulat Despre viata mea si a tatalui meu. indeosebi Antumele 4 (1986) si Antumele 5 (1986) sint constructii ingenioase si riguroase ale unui poet baroc (manierist), care deconcerteaza prin asociatiile imprevizibile si dezinvoltura (auto)producerii textului, provocind realul sa ia chipul anamorfozelor memoriei (exista la Aurelian Titu Dumitrescu o presiune a amintirii).
Amplele poeme au o compozitie modulara si sint articulate muzical, descrierile se succeda contrapunctic, fiind reciclate sau reluate sintetic in laitmotiv. Decupajul in contingent alterneaza neasteptat cu plasmuirile imaginatiei deformante, normali-tatea / anodinul cu fantasticul straniu sau miraculos, suavitatea arcadica cu violenta expresionista, utopia cu demistificarea ei amara sau ironica. Viziunea de ansamblu este disparitatea, „incoerenta ontologica", „un bilci cosmic", cum spune Radu G. Teposu in prefata. Quasimodo. Antumele 6 (1987) si Poeme (1989) releva tendinta de stufozitate si pretios, Aurelian Titu Dumitrescu fiind aici un concettist trecut prin experienta postmoderna. Izbinzile sale indiscutabile (Antumele 4; Antumele 5) se datoreaza justei dozari a acestor pulsiuni manieriste cu lirismul direct. Antimetafizicaeste o carte de initiere in starea de poezie, care devoaleaza resorturile intime ale creatiei lui Nichita Stanescu: experiente si intuitii originare, revelatii, meditatii, lecturi necunoscute. Meritul interlocutorului e de a fi reusit sa-l provoace, angajind un dialog viu, autentic, intre un „saman" si invatacelul sau. Cealalta carte despre poet, Nichita Stanescu, atit cit mai stim noi (1989), contine marturii - tot provocate - ale unor apropiati sau cunoscuti ai poetului: Cezar Baltag, Aurel Covaci, Ioan Alexandru, Florin Mugur, Mihai Bandac, Ion Cristoiu, Adrian Paunescu, Fanus Neagu, Ion Caramitru, Eugen Simion.
Doua volume-document de prim-ordin asupra unei personalitati fabuloase.
OPERA:
Iubire de pietrar, versuri, Craiova, 1982;
Antimetafizica. Nichita Stanescu insotit de Aurelian Titu Dumitrescu, Bucuresti, 1985;
Antumele, Bucuresti, 1985;
Antumele 4, Antumele 5, versuri, pref. de Radu G. Teposu, Bucuresti, 1986;
Quasimodo. Antumele 6, versuri, Bucuresti, 1987;
Poeme, Bucuresti, 1989;
Nichita Stanescu, atit cit mai stim noi. Bucuresti, 1989.
|
REFERINTE CRITICE:
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 6, 1985;
C. Tuchila, in Luceafarul, nr. 41, 1985;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 51,1985;
M. Papahagi, in Tribuna, nr. 10,1986;
E. Simion, ibidem, nr. 14, 1987;
R. Munteanu, Jurnal de carti, IV, 1988.
|
