Aura Musat biografia
Aura Musat opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
MUSAT Aura (pseudonimul Rodicai-Georgeta Suiu), se naste la 15 apr. 1947, Iasi.
Poeta.
Fiica lui Ilie Suiu, economist, si a Valeriei (n. Amanolesei), invatatoare. Liceul „Mihai Eminescu" („Oltea Doamna") din Iasi (1958-l965). Licentiata a Facultatii de Filologie a Univ. „Al. I. Cuza" din acelasi oras (1970).
Din 1970, cercetator stiintific la Institutul de Filologie „Al. Philippide", Sectia de istorie literara.
Colaboreaza la Cronica, lasul literar, Convorbiri literare. Tribuna, Romania literara. Dialog, Ateneu etc.
Debuteaza in lasul literar (nr. 12, 1965). Debut editorial cu volum de versuri Pina la asfintit (1972), urmat de doua culegeri lirice: Tilcuitorul (1977) si Puck umple cu stingacie paharul (1982).
Este coautoare la Dictionarul literaturii romane de la origini pina la 1900 (1979). Premiul „Timotei Cipariu" al Acad. Romane pe 1979; Premiul revista Convorbiri literare pe 1981; Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi pe 1982, pentru volum Puck umple cu stingacie paharul.
Debutind in 1972 cu volumul Pina la asfintit, Aura Musat isi configureaza, cu subtil rafinament, o geografie lirica sentimentala.
Poeta evoca aici o natura fabuloasa si pura, a unei Moldove primordiale, vazuta prin filtrele amintirii sau printr-o grila de carturar rafinat. Reveriile ei se depliaza adeseori in cadrele unui peisaj ireal, populat de repere familiare, precum „zarzarul din ograda bunicilor", „casa cu buciume", Voronetul, Ozana, Pietrele Doamnei, Medelenii. Poeta se mentine in limitele unei modernitati temperate, apropiata in spirit de cea a lui L. Blaga, dar foloseste cu virtuozitate si versul clasic, in sonete dominate de o muzicalitate difuza, de o secreta melancolie. in rigoarea sonetului razbate si fascinatia ei pentru decorativ si fastuos, pentru un anume cult al artificiului, ce va fi exploatat in volumele ulterioare. Tilcuitorul (1977) aduce o vizibila maturizare a expresiei, caligrafia eleganta a poemelor lasind sa transpara un estet ce-si filtreaza melancoliile prin intermediul unor scenarii livresti:
„Alergau inaintea calului
reinventau alchimia
dovezile fortau intrarea de gala-a cuvintelor
lumina strivea flaute pe caldarim
pe obraz se scurgeau culori florentine
trimbitatul cocosilor la Micene
purpura se zdrentuise
ucisi intr-o padure de semne" (Iesirea din Quattrocento). |
Un proces de obscurizare deliberata, de esentializare a liricii se petrece in excelentul volum intitulat Puck umple cu stingacie paharul (1982). Versul e acum fragmentat, convulsia sa grafica urmind indeaproape seismele unei sensibilitati moderne, reflexive. Confesiunea e doar aluziva, imaginarul poetic lasind sa transpara marile dilemele ale existentei.
Contururile luminoase ale poeziilor de inceput se tulbura, instaurindu-se acum o mitologie a intunericului, a absentei, a iernii si frigului, a unor vagi presimtiri thanatice. Mai multe poezii din acest volum poarta titlul Arlechinada, marcind predilectia pentru fantezism, ironia tragica si o dureroasa crispare, mascata de surisul melancolic al personajului teatral, dedublat.
OPERA:
Pina la asfintit, versuri, Iasi, 1972;
Tilcuitorul, versuri, lasi, 1977;
Dictionarul literaturii romane de la origini pina la 1900, Bucuresti, 1979 (coautoare);
Puck umple cu stingacie paharul, versuri, Iasi, 1982. |
REFERINTE CRITICE:
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 6, 1972;
Al. Lungu, in Ateneu, nr. 4, 1972;
idem, in Viata Romaneasca, nr. 8, 1972;
D. Dimitriu, in Cronica, nr. 7, 1978;
D.R. Popa, in Tribuna Romaniei, nr. 139, 1978;
Al. Dutu, in Romania literara, nr. 49,1979;
S. Barbulescu, in Romania literara, nr. 13, 1982;
N. Cretu, in Cronica, nr. 6, 1983;
M. Lazar, in Steaua, nr. 1, 1983;
L. Leonte, in Convorbiri literare, nr. 6, 1983;
Al. Tion, in Astra, nr. 1, 1983;
P. Valureanu, in Tomis, nr. 6, 1983;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 10, 1983;
N. Turtureanu, in Cronica, nr. 1, 1984.
|
