Anton Naum biografia
Anton Naum opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NAUM Anton, se naste la 17 ian. 1829, Iasi - moare in 27 aug. 1917, Iasi.
Poet si traducator.
Fiul lui Theodor Naum, comerciant marunt si arendas, si al Zamfirei (n. Nactu), ambii de origine aromana. Tatal filologului Teodor Naum.
Studii la Iasi si Paris. Cursurile Acad. Mihailene, apoi, intre 1858 si 1865, frecventeaza cursurile Facultatii de Litere de la Sorbona si College de France. intors in tara, in 1865, intra in ihvatamintul liceal, unde lucreaza pina in 1892 ca prof. de istorie si franceza la Institutele Unite, Liceul Central, Scoala Militara si Scoala normala „Vasile Lupu" din Iasi. intre 1868 si 1871 a fost revizor al scolilor din judetul Roman, Botosani, Suceava, Neamt si Iasi. in oct. 1897, transferat ca prof. suplinitor (in locul lui St. Vargolici) la Catedra de istoria literaturii moderne (neolatine) de la Univ. ieseana.
Dupa moartea lui Vargolici (1897), e titularizat pe postul de prof. de limba franceza la aceeasi Univ., functionind pina in 1907, cind se pensioneaza, dar continua sa tina cursuri inca doi ani (1909). Membru al „Junimii" din 1872, colaboreaza constant la Convorbiri literare cu poezii orig. si traduce Cel mai in virsta dintre junimisti, poreclit „pudicul Naum" pentru modestia si rezerva sa.
Debuteaza in Convorbiri literare (1872) cu poezii. Debut editorial cu volum Aegri somnia (1876).
Membru corespondent al Acad. Romane (1887), titular (1893). Traduce din Boileau (Arta poetica, integral), Fr. Mistral (pentru transpunerea in romaneste a primului cint din poemul Mireio, e premiat, in 1882, la Jocurile Florale de la Forcalquier), A. Ch6nier, V. Hugo, Th. Gautier, Fr. Ponsard, A. de Musset s.a. in poezie (Aegri somnia, 1876; Versuri, 1890; Povestea vulpei, 1902), Anton Naum e un clasicizant, in linia lui Mumuleanu, Carlova si Grigore Alexandrescu, receptiv la influentele retoricii preromantice si romantice.
Horatian eclectic si discursiv, imbinind epicureismul junimist cu o melancolie congenitala, Anton Naum s-a impus mai intii ca traducator. Poetul este lipsit de personalitate si adopta epigonisme variate. Daca Aegri somnia (1876) este plina de ticuri preromantice, cu o gesticulatie lirica stingace, in alte poeme devine academic (fara sa fi tradus din antichitatea greco-latina), afisind in poemele de dragoste o gingasie artificiala, invaluita in numeroase aluzii biblice printre care se mai aud chicotelile epicureice ale boierului Conachi. Spiritualiceste, Anton Naum este un agnostic lipsit de complicatii, vituperind impotriva pozitivismului stiintific, apostrofind darwinismul si chiar filosofia, ca fermenti ai indoielii, in scara sa de valori morale sinonime cu Raul.
Caci lirismul sau e fundat esentialmente pe un maniheism biblic, pe un moralism rigid si tenace, insistind asupra Raului opus Binelui identificat in credinta. Chiar si gustul antichitatii deriva la Anton Naum mai degraba dintr-o atitudine etica decit dintr-o optiune romantica. Antichitatea era in viziunea sa epoca in care omul traia in echilibru cu natura si misterele universului, „necontaminat" de o civilizatie pozitivista. Poza romantica este si ea prezenta indeosebi in refugiile livresti, in paseism sau in evadarile exotice.
Evocind un Orient fastuos (urmind indeaproape tehnica lui V. Hugo din Les Orientales) sau aclimatizind la noi motive hispanice (dupa Musset si Heine), Anton Naum devine subit remarcabil prin aerul de causerie spirituala, comentariu ironic si digresiune umoristica. Cu reusite partiale in descriptii, prolix, fastuos la modul parnasian, Aegri somnia (1876), amplu poem livresc exploatind motivul fortuna labilis, este o depliere a unui vis in care poetul, purtat pe aripile unui demon, strabate o fabuloasa geografie romantica.
Moralistul, cuprins de ceea ce Nicolae Iorga numea, referindu-se la poemul Oda lui Leopardi, „pesimism marunt", tradeaza in fond un epicureu ce face fara ocol elogiul fericirii concrete sub chipul unui crin „sprinten, dragalas si vesel" si al idealului casnic intruchipat de „o sotie priincioasa". Povestea vulpei (1902) este o „istorie ieroglifica" grolesca, pamflet in versuri indreptat impotriva liberalilor si conservatorilor ce se infrunta in Scafirlia (Parlamentul) din Bestiopolis (Bucuresti).
Pe alocuri cu scinteieri sarcastice, amintind satirele eminesciene, poemul are ca model celebrul Roman de Renart si Reinecke Fucks al lui Goethe. Desi era un profund cunoscator al literaturii moderne neolatine si al antichitatii. Anton Naum ramine ca poet un clasicizant ce arareori depaseste nivelul unui proteic epigonism.
OPERA:
Aegri somnia, versuri, Iasi, 1876;
Versuri. 1878-l890, Iasi, 1890;
Cuvlnr de primire. Cu raspunsul d-lui Titu Maiorescu, Bucuresti, 1894;
Povestea vulpei, epopee comica, Bucuresti, 190. Traduceri: La Fontaine, Filemon siBaucis, Iasi, 1874;
Boileau, Arta poetica, Iasi, 1875;
Traduceri, Iasi, 1875;
Traduceri, Iasi, 1890.
|
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria;
D. Manuca, Scriitori junimisti, 1971;
Documente literare junimiste, 1973.
|
