Anna Noailles biografia
Anna Noailles opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NOAILLES Anna de (Anna Elisabeth Bassaraba, principesa Brancoveanu, contesa Mathieu de Noailles), se naste la 15 nov. 1876, Paris - moare in 30 apr. 1933, Paris.
Poeta, prozatoare, memorialista de origine romana; a scris in limba franceza.
Fiica lui Grigore Brancoveanu si a Ralucai (n. Musurus, de origine greaca). Bunicul dinspre tata era domnitorul George Dim. Bibescu, iar cel dinspre mama era Musurus Pasa, fost ambasador al Imperiului Otoman la Londra.
Viitoarea poeta a vizitat Romania in 1885, la inmormintarea tatalui.
Sotul era descendentul uneia dintre cele mai ilustre familii nobile franceze. Debut poetic in Revue de Paris (1898). Primul volum de versuri i-a fost premiat de Acad. Franceza; in 1921, a primit Marele premiu de literatura al aceleiasi Acad. Comandor al Legiunii de Onoare.
Membra a Acad. Regale din Belgia (1922) si a Acad. Romane (1925).
Ceea ce frapeaza in lirica acestei aristocrate este lipsa totala a manifestarilor elitariste. Neadresindu-se exclusiv initiatilor (dar atragind o buna parte din ei!), a repurtat o glorie literara impresionanta, care - in timpul vietii mai ales - a depasit renumele pe care i-l adusese arborele genealogic. Manifestind o suverana indiferenta fata de doctrine si scoli literare, s-a reintors la sursele elementare ale lirismului, revigorindu-le, ceea ce a conferit poeziei sale o accesibilitate extrema. Anna Noailles reprezinta, in literele franceze, ultima ipostaza notorie a poetului „inspirat".
Lucrul a frapat, caci tipul dominant in poezia epocii era cel de poeta artifex. Ignorind tendinta care, pornind de la Mallarme era reprezentanta de contemporanul ei Valeiy, Anna Noailles reinnoada firul cu poezia antebaudelairiana, intelegind lirismul intr-un mod elementar. Poezia este, pentru Anna Noailles, obiectivare a emotivitatii, fiind „sincera" in sensul nepervertirii prin mestesug. A reacreditat spontaneitatea, dupa ce Mallarme o discreditase. Neacceptind artificiul poetic, a promovat consecvent inspiratia: „Lorsque V ardent dasir au fond du coeur descend / La belle strophe nait et prolonge le sang".
A adoptat cu docilitate conventiile prozodice traditionale, ilustrind un avatar clasicizant al romantismului. Tema iubirii este dominanta in lirica ei, suferinta pasionala fiind tratata cu predilectie. Mergind la elementar, e mai curind perena decit moderna, tonul sau fiind de o desuetudine evidenta pe timpul lui Apollinaire si Valery. Zeii tutelari ai liricii sale sint poeti romantici. Raportarea la scoala naturista e plauzibila, nu si fecunda in plan critic. S-a vrut si a fost un poet al naturii, confundindu-se cu aceasta, intr-un panteism de rara vigoare expresiva. O atitudine inedita in poezia de meditatie religioasa aduce volumul Les Elivations, unde atitudinea fata de Dumnezeu („Ie vous possede enfin puisque vous me manquez") este surprinzatoare. O comparatie cu Arghezi ar putea evidentia un „paginism" nefrancez, explicabil, poate, prin originea rasariteana a poetei. Acest „paginism" o deosebeste de liricii francezi, individualizindu-i vocea. Lirismul ii domina si proza, in care au fost depistate multe aspecte autobiografice. Problemele pasionale sint tratate cu subtilitate, atit in cele trei romane publicate, cit si in nuvelele reunite in volumul Les Innocentes ou la Sagesse des femmes (1923).
OPERA:
Le Coeur innombrable. Paris, 1901;
L'Ombre des jours. Paris, 1902;
La Nouvelle Espirance, Paris, 1903;
Le Visage imerveilla. Paris, 1904;
La Domination, Paris, 1905;
Les Eblouissements, Paris, 1907;
De la rive d'Europe a la rive d'Asie, Paris, 1913;
Les Vivants et les Morts, Paris, 1913;
Les Forces eternelles. Paris, 1920;
Poesies, Paris, 1920;
Conte triste avec une morali te". Paris, 1921;
Les Innocentes ou la Sagesse des femmes. Paris, 1923;
Le Poime de l'Amour, Paris, 1924;
Les Climats, poemes choisis, Paris, 1924;
Passions et Vanites, Paris, 1926;
L'Honneur de souffrir. Paris, 1927;
Poimes d'enfance. Paris, 1929;
Exactitudes, Paris, 1930;
Le Livre de ma vie, Paris, 1932;
Derniers Vers et Poimes d'enfance, Paris, 1934;
Anrta de Noailles, antologie de Louis Perche. Paris, . Traduceri romanesti: Miresme de departe, in versuri romanesi de Al. Pop Martian si St. Balcesti, f.a.;
Versuri, trad. de L. Iliescu, Bucuresti, 1971;
Umbra zilelor, antologie, versiune romaneasca si pref. de V. Bulat, Cluj-Napoca, 1982;
Cartea vietii mele. Scrisori catre ~, argument, cronologie si versiune romaneasca de V. Bulat, Bucuresti, 1986.
|
REFERINTE CRITICE:
Rene Benjamin, Sous l'oeil en fleur de Mme de Noailles, 1928;
Jean Larnac, Comtesse de Noailles, sa vie, son oeuvre, 1931;
Lettres de Marcel Proust (190l-l919), prasentees par la comtesse de Noailles et suivies d'un article de Marcel Proust, 1931;
Hommages a la comtesse de Noailles, in Nouvelles Lilliraires, 6 mai, 1933;
C. Pavelescu, in Brasovul literar, nr. 10-l2, 1933;
H. Furtuna, Contesa de Noailles, 1933;
Colette, Discours de riception a VAcademie royale de langue ei litterature francaises de Belgique, 1936;
Marthe Borely, L'imouvante destinie d'Anna de Noailles, 1939;
G. Calinescu, Istoria;
Charles du Bos, La comtesse de Noailles et Ie climat du genie, 1949;
Edmee de La Rochefoucauld, Anna de Noailles, 1956 (ed. noua, 1976);
Jean Cocteau, La comtesse de Noailles Oui et Non, 1963;
Louis Perche, Anna de Noailles, 1964;
N. Steinhardt, in Romania literara, nr. 16, 1986;
E. Georgescu, in Cronica, nr. 33, 1988;
A. Rezeanu, ibidem.
|
