Anghel Dumbraveanu biografia
Anghel Dumbraveanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DUMBRAVEANU Anghel (numele la nastere: Bacsis), se naste la 21 nov. 1933, comuna Dobroteasa, judetul Olt.
Poet, prozator si traducator.
Fiul lui Teodor Bacsis si al Elenei (n. Nitulescu), agricultori.
A absolvit Scoala Pedagogica din Timisoara (1953) si Facultatea de Filologie, sectia 1b. si literatura romana, a Univ. din acelasi oras (1968). Din 1953 a lucrat ca redactor la Scrisul banatean, apoi Ia Orizont, unde a fost secretar general de redactie si redactor-sef adjunct; secretar al Asoc. Scriitorilor din Timisoara (din 1969). Dupa 1972 face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor.
A debutat cu poezie in Scrisul banatean (1952); debut editorial cu Fluviile viseaza oceanul(1961). Primele doua voi., cel de debut si Pamintul si fructele (1964), exprima ferventa proletcultista; in urmatoarele (Iluminarile marii, 1967; Oase de corabii, 1968; Poeme de dragoste, 1971) Anghel Dumbraveanu ramine un poet exaltat, dominat de erotica si de imaginarul marin. Fata straina a noptii (1971), Singuratatea a-miezii (1973), Diligenta de seara (1978), Tematica umbrei (1982) si Curtea retorilor (1989) preschimba exaltarile in nostalgii si in reflectii elegiace. Romanul Piatra de incercare (1976) este rescris si dublat cu un epilog oniric - Iselin -, devenind Calatorie neterminata (1988), dar pastrindu-si stilul liricizant.
Chemarea marilor (1976) si Fonetica astrelor (1986) contin insemnari sau tablete de calatorie. Numeroase traduce, majoritatea in colab., din 1b. sirba, germana si slovaca. Premiul revista Orizont (1968); Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1982).
Poet din linia a doua a Generatiei '60, Anghel Dumbraveanu a venit pe creasta ultimului val proletcultist. Volumul sau de debut, Fluviile viseaza oceanul (1961), se impartaseste din euforia obsteasca si din stereotipia tematica a vremii, dispretuind „ceturile livide ale insingurarii" si traind frenezia drumului „Spre Rasarit! Spre Rasarit!". Nomenclatorul de teme este cel specific anilor '50, cu exaltari de santier, iar retorica bombastica, prelucrind partinic avinturile romantice, se tine si ea cu strictete in cliseele entuziaste. „Mesager al acestui timp fara seaman" ramine poetul si in Pamintul si fructele (1964), unde, sub faldurile odei, continua acelasi patetism de parada, ce invoca la tot pasul firmamentul si planeta. Prima intilnire cu sine, inca sub protectia conventionalismului, poetul si-o da totusi in acest volum, in ciclul intrebarile marii, ce-l prefigureaza pe viitorul galant si anunta sensibilitatea calofila din volumele ce vor urma.
Imaginate inca sub semnul grandilocventei, Iluminarile marii (1967) fac mai mult Ioc eroticii, in dauna temelor comunitare, unind nelinistile cu extazele si senzualitatea cu pretiozitatea. Intre bombasticism si delicatete se misca poetul si in Oase de corabii (1968), trecind „cu plugul printre stele" si regizindu-si elanurile in maniera simfonica, intr-o ceremonie patetica a cautarii. Dar in toate aceste volume, si cu atit mai mult in Poeme de dragoste (1971), dragostea devine revelatorul propriei sensibilitati si axul de care sint legate toate reveriile si melancoliile. Un voluptuos, dar nu un orgiast, si mai curind un rafinat decit un impulsiv in erotica, Anghel Dumbraveanu face uz de metafora senzuala si chiar de cea corporala, transpunind senzualitatea intr-o ritualistica suava. Poezia are luxurianta vegetala si se desfasoara in arabescuri imagistice, evoluind intre ispita calofila si cea a ardentei senzoriale. Eroticii i se ataseaza un cifru initiatic si un registru de neliniste ori numai de intemperanta, imaginarul acestora bazindu-se pe simbologia marina.
Nostalgia plecarilor si a reintoarcerilor, imensitatea si vraja ei fatala, frenezia si nelinistea, vitalitatea dezlantuita, dar si seductia mortii, toate atribute ale simbolului marin, sint transferate in subtextul erotic, dindu-i alte proportii existentiale. O perdea melancolica, scuturata de frisoane anxioase, trage poetul peste febri-litatile sale senzuale in Fata straina a noptii (1971), explorind „spatii de teama" si „marginea de nord a indoielii". Sentimentul nu evolueaza insa in perspectiva dramatica, ci mai curind intr-una melancolica in Singuratatea amiezii (1973), depanind calm caierul absentei si tragind spre reveria de interior. O tristete tot mai enigmatica se stringe in Diligenta de seara (1978) si in Tematica umbrei (1982), volume ce fac trecerea de la melancolia erotica la melancolia existentiala si de la notatia senzuala la reflexivitateaelegiaca. O schimbare de retorica si de ton incearca Anghel Dumbraveanu in ciclul Ceremonii interzise, operind cu un limbaj mai cotidian, mai lipsit de fast si mai destins. Fara a parasi cu totul aceasta incercare de emancipare. Curtea retorilor (1989) revine la ceremonia melancolica a insingurarii si a asteptarii intr-un „timp nemultumit", patruns de „frigu- ntrebarilor" si declinind incet, intr-un ritm elegiac. Chemarea marilor (1976) e un memorial de calatorie in Cuba, pe coasta dalmata si in URSS (Azerbaidjan si Leningrad), iar Fonetica astrelor (1986) cuprinde tablete memorialistice, evocari si portrete, secvente din alte calatorii (Grecia, Vietnam, Italia), in toate notatia fiind invaluita premeditat in lirism. Liric, alternind intre real si oniric este si romanul Piatra de incercare (1976; prelucrat sub titlul Calatorie neterminata, 1988), refacind pe doua voci naratoriale o idila in care patima contine in intensitatea ei o premonitie. Fluenta cronologica a primei parti („Piatra de incercare" in editia refacuta) este sfarimata de ordinea ravasita si de confuzia planului real-oniric-memorialistic in a doua parte - „Iselin".
OPERA:
Fluviile viseaza oceanul. Versuri, pref. de I. Banuta, Bucuresti, 1961;
Pamintul si fructele. Versuri, Bucuresti, 1964;
Iluminarile marii. Poeme, Bucuresti, 1967;
Oase de corabii. Poeme, Bucuresti, 1968;
Delte, Bucuresti, 1969;
Poeme de dragoste, cu un medalion de N. Stanescu, Bucuresti, 1971;
Fata straina a noptii. Poeme, Bucuresti, 1971;
Singuratatea amiezii- Poeme, Timisoara, 1973;
Enigma orhideei /Das Geheimnis der Orchi-dee, ed. bilingva romano-germana, trad. de Irene Mokka si H. Fassel, Timisoara, 1976;
Chemarea marilor, Cluj-Napoca, 1976;
Piatra de incercare. Roman, Bucuresti, 1976;
Diligenta de seara. Versuri, Bucuresti, 1978;
Poeme, pref. de M. Tomus, Bucuresti, 1979;
Intrarea in cetate. Timisoara -poeme si privelisti, in colab. cu I. Costinas, Timisoara, 1980;
Cuvinte magice /Magic words I, ed. bilingva romano-engleza, trad. de Irina Grigorescu, cuvint introductiv de C. Ungureanu, Cluj-Napoca, 1981;
Tematica umbrei. Poeme, Bucuresti, 1982;
Fonetica astrelor. Timisoara, 1986;
Iarna imperiala, pref. de M. Pop-Cornis, Bucuresti, 1986;
Calatorie neterminata. Roman, Bucuresti, 1988;
Curtea retorilor. Poeme, Bucuresti, . Traduceri: 65 de povestiri, in colab. cu D. Petrovici, Panciova, 1970;
Din lirica iugoslava. Poeti sirbi si croati contemporani, in colab. cu S. Almajan, Bucuresti, 1973;
K. Kusenberg, Unde este unchiul Ber-tram ?, in colab. cu H. Fassel, Bucuresti, 1980;
Irene Mokka, Un cintec fara sfirsit, in colab. cu H. Fassel, Bucuresti, 1983.
|
REFERINTE CRITICE:
P. Georgescu, Pareri literare, 1964;
I. Oarcasu, Opinii despre poezie, 1965;
M. Tomus, Carnet critic, 1969;
I. Constantin, Despre poeti, 1971;
idem, A doua carte despre poeti, 1973;
M. Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974;
D. Cristea, Un an de poezie, 1974;
V. Felea, Sectiuni, 1974;
Al. Pini, Poezia, II;
M. Mincu, Poezie si generatie, 1975;
E. Barbu, O istorie;
L. Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977;
P. Poanta, Radiografii, I-II, 1978-l983;
Al. Ruja, Valori lirice actuale, 1979;
Gh. Grigurcu, Poetii;
L. Ciocarlie, Eseuri critice, 1983;
V. Tascu, Poezia poeziei de azi, 1985.
|
