Angela Ion biografia
Angela Ion opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ION Angela, se naste la 27 nov. 1928, comuna Baisesti, judetul Suceava.
Istoric literar.
Fiica lui Gheorghe Preluca si a Ilenei (n. Sibechi), invatatori.
Absolventa a Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1951). Cariera didactica universitara (din 1954); din 1977, prof. si sef al Catedrei de Lb. si Literatura FrancezaaUniv. bucu-restenc. Doctor in stiinte filologice (1969). Debut editorial cu volum Bahne (1973), publicat in limba franceza, reluat sub titlul Honore de Balzac (1974).
Publica studii si prefata referitoare la scriitorii francezi din sec. al XlX-lea.
A coordonat lucrari de sinteza, precum dictionarul Scriitori francezi (1978), si un dictionar istoric si critic al literaturii franceze (1982), Histoire de la litterature francaise (I-III, 1981). Coordoneaza ed. critica a operelor lui Balzac in traduce romaneasca. Membra in Groupe d'Etudes Ro-mantiques (din 1970); vicepresedinta a Soc. de Stiinte Filologice din Romania (din 1977).
Angela Ion a elaborat lucrari de istoria literaturii franceze si a relatiilor literare romano-franceze, pu-blicind studii, prefete si articole despre Balzac, Victor Hugo, Chateaubriand, Vigny, Lamar-tine, Musset, Fratii Goncourt, Baudelaire, Stendhal s.a. A ingrijit publicarea unor celebre corespondente (Balzac, Diderot, B. Constant) si jurnale intime (Vigny).
Dar scriitorul cercetat de multi ani este Honore de Balzac: teza de doctorat Balzac in Romania (aparuta in 1970-l971 in Analele Universitatii din Bucuresti si, sub forma de compendiu, in L'Annee balza-cienne, 1973), sinteza monografica Balzac (1973), ingrijirea volumului Corespondenta balzaciana si editia critica a Comediei umane, in care ansamblul romanesc este publicat pentru prima data in tara noastra in ordinea stabilita de Balzac, sint piese mari ale unui cuprinzator program de studiu.
Introducerea generala, introducerile ce preceda romanele si povestirile „sint alimentate de o stiinta balzaciana remarcabil de intinsa" (P.-G. Castex), propu-nind o lectura moderna a marelui scriitor francez. Angela Ion a stimulat si condus elaborarea unor lucrari de sinteza si a unor instrumente de informare stiintifica: dictionarul Scriitorifran-cezi (1978), „lucrare solida, serios documentata si gindita", remarcabila prin „nivelul interpretativ ridicat, pe alocuri chiar exemplar al articolelor" (Mircea Martin") si „Dictionar istoric si critic al literaturii franceze" (1982), conceput dupa o formula originala, imbinind sincronia si diacronia. Histoire de la litterature francaise (I-III, 1981) coordonata de Angela Ion este o lucrare de anvergura, elaborata de o echipa de universitari, cu numeroase capitole care, „prin observatii patrunzatoare ori formulari fericite, ar putea figura in orice studiu critic referitor la scriitorii respectivi" (Livius Ciocarlie).
Lucrarile publicate sau coordonate de Angela Ion se caracterizeaza prin densitatea informatiei, acuratetea expresiei, claritatea si ordinea ideilor, atribute proprii profesorului obisnuit sa explice, sa demonstreze si sa convinga.
OPERA:
Baltac (in Ib. franceza), Bucuresti, 1973;
La Poesie romantique, curs, Bucuresti. 1973;
Ho-nare de Baltac, Bucuresti, 1974;
Scriitori/rancezi. Mic dictionar, in colab. cu Irina Mavrodin, Bucuresti, 1978;
Histoire de la litterature francaise. Publiee sous la direction de ~, in colab.. I-III, Bucuresti, 1981 (ed. II,I-Il, l982);
Artepoetice. Romantismul, coordonarea voi. de ~, studiu introductiv de R. Munteanu, Bucuresti, 1982;
Literaturafranceza. Dictionar istorie si critic, coordonator ~, Bucuresti, 1982;
La Litteraturefrangaise dans l'espace cultu-rel roumain, in colab.. Bucuresti, . Traduceri: G. Genette, Figuri, selectie, pref., in colab., Bucuresti, 1978.
|
REFERINTE CRITICE:
R. Pierrot, in L 'Annae bal-zacienne, 1973;
D. Grigorescu, in Contemporanul, nr. 22, 1975;
N. Balota, in Romania literara, nr. 33, 1976;
M Martin, ibidem, nr. 25, 1979;
A. Ionescu, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1980;
P.- G. Caslex, in L'Information lineruire, nr. 5, 1985.
|
