Andrei Saguna biografia
Andrei Saguna opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SAGUNA Andrei (prenumele la nastere Anastasiu), se naste la 1 ian. 1809, Miskolc (Ungaria) - moare in 28 iun. 1873, Sibiu.
Indrumator cultural, scriitor bisericesc si memorialist.
Fiul negustorului aroman Naum Saguna si al Anastasiei (n. Muciu).
Studii la liceul catolic si la Univ. din Pesta (filosofie si drept), apoi la Seminarul teologic din Virset. Calugarit in 1833, a fost prof. la seminariile din Karlowitz si Virset, vicar general al Bisericii Romane Ortodoxe din Transilvania (1846), episcop (din 1847) si apoi mitropolit (din 1864). in 1871 e numit membru onorar al Soc. Academice Romane.
A avut merite deosebite in actiunea de emancipare si reorganizare a Bisericii Romane Ortodoxe din Arde'al si pe tarim cultural. A fost unul dintre intemeietorii Astrei (1861) si primul ei presedinte; a intemeiat Tipografia diecezana din Sibiu (1850), a infiintat ziarul Telegraful roman, aparut in 1853 sub redactia lui Aaron Florian. A colaborat la presa transilvaneana (Gazeta Transilvaniei, Foaie pentru minte, inima si literatura, Telegraful roman s. a.) cu art. politice sau tratind teme bisericesti, scolare si culturale. A participat, cu o contributie specifica, determinata de calitatea sa „oficiala", la framintarile revolutionare ale anului 1848 si apoi la luptele politice pentru drepturi ale romanilor transilvaneni. Autor de opere canonice si pastorale (Elementele dreptului canonic, 1854, Teologia pastorala, 1857, Istoria bisericii ortodoxe rasaritene universale, 1860, Compendiu de dreptul canonic, 1868, Enchiridion, 1871, Manual de studiu pastoral, 1872), a lasat o gramatica a limba romane in ms precum si insemnari memorialistice (publicate postum) si o serie de predici orig. (aparute ca anexa la Chiriacodromionul din 1855).
Fara a fi, in sensul propriu al cuvintului, un scriitor, Andrei Saguna a contribuit totusi la dezvoltarea culturii si literaturii romanesti transilvanene, mai intii prin sprijinul acordat dezvoltarii invatamintului (lui i se datoreaza infiintarea multor scoli satesti, ca si a gimnaziilor romanesti din Brasov si Brad si a seminarului teologic si pedagogic din Sibiu), apoi prin initiativa sau contributia la crearea unor instrumente ale vietii intelectuale cum ar fi presa, tipografia, asociatiile culturale s.a. Preocupat de corectitudinea si expresivitatea limbii romane, a schitat in tinerete o Gramatica valachica, neterminata si ramasa in manuscris, dar invederind o conceptie limpede si sistematica, ferita de exagerarile latinizante contemporane, desi a fost scrisa in latineste.
Memoriile din anii 1846-l871, sumare de altfel si menite doar sa pastreze amintirea eforturilor pentru emanciparea bisericii romanesti si a stradaniilor sale politice, nu se preteaza unui comentariu literar. Predicile, in schimb, vadesc un orator priceput, stapin pe materie, clar in elaborare si cu un stil de o reala savoare. Destinate, dupa propria marturisire, sa contribuie nu numai la edificarea religioasa a ascultatorilor, ci si sa raspindeasca „povete folositoare despre aceea cum sa se poarte crestinul in lucrurile sale lumesti, ca petrecerea sa in lumea aceasta sa-i fie desfatatoare, cum sa fie stradalnic in agonisirea celor de lipsa si cum sa crute cele agonisite", ele pornesc in general de la pretexte biblice, utilizind schemele si mijloacele stilistice (interogatii si exclamatii retorice, inversiuni, enumerari, expresii sententioase) caracteristice speciei, dar distingindu-se printr-o frumoasa limba romaneasca, surprinzator de „moderna" si lipsita de provinciahsme.
OPERA:
Adaos de cuvintari bisericesti pentru sarbatorile domnesti de preste an, in Chiriacodromion, Sibiu, 1855 [Memorii], in N. Popea, Memorialul arhiepiscopului si metropolitului Andrei baron de Saguna sau Luptele nationale-politice ale romanilor 1846-l873, tom I, Sibiu, 1889;
Memorii din anii 1846-l871, introducere de Ilarion Puscariu, Sibiu, 1923;
Predici, cu un studiu introductiv de Florea Muresanu, Cluj, 1945. |
REFERINTE CRITICE:
N. Popea, Arhiepiscopul si metropolitul Andrei baron de Saguna, 1879;
N. Iorga, Istoria bisericii romanesti si a vietii religioase a romanilor, II, 1909;
I. Lupas, Mitropolitul Andrei Saguna, 1909;
Gh. Tulbure, Activitatea literara a mitropolitului Andrei Saguna, 1909;
I. Lupas, Viata si faptele lui Andrei Saguna, mitropolitul Ardealului, 1913;
P. Secelea, Dreptul canonic in literatura romaneasca. Opera lui Andrei baron de Saguna, 1927;
O. Goga, Precursori, 1930;
Gh. Tulbure, Mitropolitul Saguna. Opera literara. Scrisori pastorale. Circulari scolare. Diverse, 1938;
K. Hitchins, Orthodoxy and Nationality. Andreiu Saguna and the Rumanians of Transylva'nia. 1846-l873, 1977;
% Pompiliu, in Magazin istoric, nr. 6, 1982;
I. Chindris, in Steaua, nr. 1, 1984;
M. Stoia, in Transilvania, nr. 1, 1984.
|
