Anamaria Pop biografia
Anamaria Pop opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
POP ANAMARIA
Poeta si traducatoare.
De asemenea, publicista.
S-a nascut la 7 aprilie 1952 in Turda (jud. Cluj).
Este fiica lui Gheorghe Pop, profesor, si a Ilenei (nascuta Bojthe). A absolvit Facultatea de Ziaristica din Bucuresti (1979).
A luat parte la activitatea cenaclurilor "Pavel Dan" (Turda), "Lucian Blaga" si "Echinox" (Cluj-Napoca), "Sagetatorul" (Bucuresti).
A fost redactor la "Cronica satmareana" (1979 -decembrie 1989) si sef de sectie la "Gazeta de Nord-Vest" (1989-l990); din 1993 a fost co-presedinta si coordonatoare de proiecte pentru dezvoltarea societatii civile a Ligii Pro Europa, filiala Satu Mare. A fost rcdactor-colaborator la revistele "Korunk" din Cluj-Napoca (1992-l993) si "Altera" din Tirgu Mures (1995-l996), lector la Colegiul de Jurnalistica "Ady Endre" din Oradea (1994-l996), referent cultural-colaborator la Centrul Cultural al Republicii Ungare din Bucuresti (1996) si consultant Programe Phare pentru ONG-uri in cadrul Delegatiei Comisiei Europene (1996-l998). in perioada noiembrie 1999 - iunie 2001 a ocupat functia de directoare a Centrului Cultural Roman de la Budapesta.
Debuteaza publicistic in revista "Tribuna" (1968).
Debutul editorial are loc in 1972 cu volumul de versuri Castelul din sic lame albe (Ed. Albatros).
Colaboreaza la revistele "Tribuna", "Steaua", "Romania literara", "Viata Romaneasca", "Luceafarul", "Tomis", "Convorbiri literare", "Astra", "Amfiteatru", "Contrapunct", "Poesis", "22" s.a.
Dupa debut, publica volumele de versuri: Pasul corbilor (Ed. Eminescu, 1980); Corida (Ed. Eminescu, 1983); Tragatorul la tinta (Ed. Paralela 45, Pitesti, 1999). Este prezenta in antologiile colective Romanian Poems - An Anthology of Verse Selected and Translated by Dan Dutescu (Ed. Eminescu, 1972) si Questions at the Turn of the Millennium - Conteniporary Romanian Poetry (Ed. Eminescu, 1984).
A tradus din limba maghiara volume de Hervay Gizella, Esterhazy Peter, Goncz Arpad, Kukorelly Endre, Szocs Geza, Bito Lazslo. Este prezenta cu poezii traduse in limba maghiara in reviste literare din Ungaria. A obtinut urmatoarele premii: premiile concursului de poezie "Octavian Goga" (Ciucea, 1968-l971), premiul "Fiist Milan" (din cadrul Academiei Ungare din Budapesta) pentru traduceri din literatura maghiara (1992), premiul "Dery Tibor" (acordat de fundatia "Dery Tibor" din Budapesta) pentru traduceri din literatura maghiara (1998).
Intre 199l-l996 a participat anual la Tabara de traduceri organizata de Asociatia "Joszef Attila" din Ungaria, iar in 1998 a beneficiat de o bursa pentru traduceri acordata de Fundatia "Casa Maghiara a Traducatorilor" din Budapesta.
In prezent lucreaza intr-o fundatie culturala din Budapesta pentru proiecte central-europene.
Este membra a Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania - ASPRO. Despre cartile autoarei au formulat opinii critice: Mihai Neagu ("Steaua", nr. 19/1972); Mihai Minculescu ("Romania literara", nr. 43/1972); Dinu Flamand ("Scinteia tineretului", nr. 7304/1972); Ion Cristofor ("Steaua", nr. 2/1981); Tudor Danes ("Tribuna", nr. 40/1983); Alexandru Pintescu ("Viata Romaneasca" nr. 4/1984, "Tribuna", nr. 51/1984 si "Poesis" nr. 7-8/1999) s.a., iar asupra traducerilor autoarei s-au pronuntat: Ileana loanid ("Romania literara" nr. 8/1990); Monica Ghet ("Apostrof, nr. 5/1998); Constantin Olariu ("Romania literara" nr. 10/1998) s.a.
Referinte critice:
"Poezia de debut a Aneimaria Pop aminteste pe cele doua mari poete ale veacului nostru: E.L. Schuler si E. Sodergran. Debutul ei e surprinzator de matur, pentru ca nu mai trece prin acea faza imagist-senzoriala pe care, in general, o cunoaste orice poezie feminina. Chiar daca nu are inca transparenta lirismului celor doua cintarete ale erosului, amintite mai sus, Anamaria Pop se apropie de ele prin sensibilitatea stranie, aproape, in care bucuria erotica primeste «chipul intunecat al frumusetii». E fireasca si spontana, pasionala si dramatica, somptuoasa si enigmatica. Poemele sint, in majoritatea cazurilor, ritualuri pline de fast, din care lipseste, insa, artificiul."
(Mihai Neagu, "Steaua", nr. 19/1972)
"Poe/ia Aneimaria Pop, de o senzualitate declamativ-incendiara, e adeseori fermecatoare prin impudoare si cinism, prin aerul de confesiune brutala si nepasatoare."
(Ion Cristofor, "Steaua", nr. 2/1981)
"Urmarind evolutia Aneimaria Pop, de la Pasul corbilor (Editura Eminescu, 1980), la recenta Corida (Editura Eminescu, 1983) te surprinde nu atit persistenta unor motive lirice coagulate in jurul unor stari ceremoniale, dar mai ales forta sugestiva pe care le-o inculca poeta. Depasind «complexele» liricii feminine - sintagma critica fara valoare operationala - Anamaria Pop creioneaza cu o tusa sigura o anumita staza poetica in care senzitivitatea se conjuga cu reflexivitatea, cu alte cuvinte passio plus ratio pare a constitui ecuatia critica ideala in ceea ce o priveste."
(Alexandru Pintescu, "Tribuna", nr. 51/1984)
"Volumul intrezareste premisele favorabile sub care se asezase lirica Aneimaria Pop, respectiv, acelea ale demitizarii, ale asumarii conditiei de femeie si de intelectuala intr-un context. Ia inceput subversiv, iar in prezent doar subtil persuasiv, spre a-si afirma, apoi, conditia «ironica», tipica postmo-dernilor, autoreferentialitatea si / sau natura livresca () locul traditionalei «inspiratii» este luat de tehnicile de textuare, elanurile liricoide sint jugulate spre a lasa loc unei luciditati cu inserturi ludice, arareori crispate, relieful scriiturii este monoton, chiar monocord, tensiunea fiind pastrata prin jocul de iele al ideilor, prin obstinatia expierii, prin exhibarea tarelor general-umane."
(Alexandru Pintescu, "Poesis", nr. 7-8/1999) |
