Anais Nersesian biografia
Anais Nersesian opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
NERSESIAN Anais, se naste la 22 martie 1938, Bucuresti.
Poeta.
Fiica lui Petre Nersesian si a Wilmei (n. Csiky). Liceul „Gh. Lazar" din Bucuresti, terminat in .
Facultatea de Istorie a Univ. din acelasi oras (1957-l961). Redactor principal la Biblioteca Nationala din Bucuresti.
Debuteaza cu poezia Evocare in revista Tinarul scriitor (1954).
Debut editorial cu volum Cintaretul de sticla (1973), reprezentativ pentru citeva himere lirice, frumos caligrafiate.
Colaboreaza la Amfiteatru, Gazeta literara. Contemporanul etc. Alte voi.: Stampe lirice (1975), Sigiliul trecerii (1978), Balanta solara (1980), Alb si negru (1982), Singuratatea spectacolului (1983), Bolta glisanta (1986) si instrainatul solstitiu (1987).
A publicat si sub pseudonimul Anais Ner, Alia Aner, Anais Anais Nersesian Poezia lui Anais Nersesian radiografiaza, in tonalitate elegiaca, avatarurile transfigurarii si ale marilor combustii interne.
Relativa tensiune pe care o putem presimti in poezia lui Anais Nersesian vine din ceremonia lirica. Poemele sint bintuite de o adevarata obsesie a eliberarii de „intunericul fiintei", si de idealul uranian al purificarii. Ritualul jertfei, prin care poeta imagineaza purgatia fiintei, are insa iradieri blinde, fastuoase, fara exploziile neguroase ile marilor jertfe.
Procesiunea capata reprezentari gratioase, delicate, hiperboreene, nu lipsite de plasticitatea feerica a unui pastel boreal. Imagistica e liliala, vaporoasa, evanescenta:
„Tacere de albe pasari mari de omat,
Din alb ma desprind si in alb iar revin.
Sufletul pasarii albe strabate
trupul purtindu-si lumina de crin". |
Cu toata morga sacrificiala, eul poetic se scalda in frenezie, traind doar o subtila agitatie care e, in egala masura, neliniste si exaltare. Calmul purificarii sugereaza numaidecit o jertfa delicata si, in fond, decorativa. De aici tonul duios, nostalgic, invocatia blinda; de aici caracterul fantezist al procesiunii, lipsite de mari incordari ontologice. in fond, obsesia purificarii pare mai degraba o afirmare a nevoii de beatitudine, de idealitate:
„Cind ne-asezam arar pentru popas
ne-nchidem in urechea unui ceas
si ascultam acolo cum tresare
in virful verii cea din urma floare". |
Poezia lui Anais Nersesian se remarca mai ales prin capacitatea de a sugera himericul, de a inchipui o biografie fabuloasa in cadrele careia poeta aproximeaza leaganul ideal al fiintei. Migrati a prin spatii legendare ori mitologice sugereaza atit un exorcism existential, cit si o autocontemplare vo-luptuoasa in oglinzile imaginatiei:
„Calde padurile curg catre vai
chemind vedenia sevelor dulci si laptoase
si eu trec transparenta
si nauca de tot
cu povesti fluturind
pe parelnice oase.
Pe drumul de miere
inclinat catre vis
se va ivi in tropot masiva herghelie,
si catre toamna ascunsa^ in fagurii cuminti
ma vor purta navalnic centaurii tirzii
cu piept boltit de clopot,
cu crupe aramii,
veniti ca o legenda din copilarie". |
Poemele lui Anais Nersesian ramin, totusi, dezarticulate in substanta intima a discursului liric, fiind atinse de un decorativ fastidios si desuet. Desi se simte bine in acest decor edulcorat, o data cu Singuratatea spectacolului (1983), poeta paraseste tonul romantios si naiv pentru o retorica mai simpla si mai reflexiva, pentru o fervoare mai intensa, impregnata de inflexiuni sceptice, adesea ironice:
„Merita sa-mi ofer un bacsis
nu-i asa?
in buzunarele mele balcanice
se gaseste oricind o bruma de gologani
necesara in asemenea cazuri
- poftim, imi spun, sa bei o bere
imi multumesc cu deferenta
si trec dintr-un buzunar intr-altul
o moneda pe care e imprimata
radiografia unei teste
vinzatoarea de la bodega din colt
intoarce suspicioasa banul pe ambele fete
si-mi spune ginditoare:
- asta a fost valabil
acum cinci sute de ani,
poate gasesti un numismat
sa ti-l cumpere". |
Ajunse in acest punct, care e cel mai inalt din toata lirica sa, poemele lui Anais Nersesian respira, in sfirsit, un aer aspru, purificat de involburarile idilice de altadata.
OPERA:
Cintaretut de sticla, versuri. Bucuresti, 1973;
Stampe lirice. Bucuresti, 1975;
Sigiliul trecerii, versuri. Bucuresti, 1978;
Balanta solara, poezii. Bucuresti, 1980;
Alb si negru, versuri. Bucuresti, 1982;
Singuratatea spectacolului, versuri. Bucuresti, 1983;
Bolta glisanta, versuri, Bucuresti, 1986;
instrainatul solstitiu, versuri. Bucuresti, 1987. |
REFERINTE CRITICE:
L. Ulici, Prima verba, I, 1975;
M. Iorgulescu, Scriitori;
V. Felea, in Tribuna, nr. 36, 1980;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 44, 1980;
G. Scurtu, in Convorbiri literare, nr. 12, 1980;
Sultana Craia, in Luceafarul, nr. 34,1982;
V. Felea, Aspecte ale poeziei de azi, III, 1984.
|
