Ana Maria Tupan biografia
Ana Maria Tupan opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
TUPAN Maria-Ana, se naste la 19 apr. 1949, comuna Sarulesti, judetul Buzau.
Eseista.
Fiica lui Spiridon Iordache, preot, si a Margaretei (n. Constantinescu). Sotia lui Marius Tupan . Scoala elementara in comuna natala (1956-l963); Liceul „Mihai Eminescu" din Buzau (1963-l967). Licentiata a Facultatii de Lb. Germanice a Univ. din Bucuresti (1967-l972). Din 1972, redactor la revista Romanian Books. Colaboreaza la Amfiteatru, Contemporanul, Luceafarul, Convorbiri literare, Steaua, Romania literara, Viata Romaneasca etc.
Debuteaza cu o recenzie in revista Carti noi (nr. 2, 1973). Debut editorial cu volum Scenarii si limbaje poetice (1989). Este autoarea unei antologii de proza scurta americana (Regele visurilor, 1980). A tradus din I. Asimov, W. Gilmore Simms si W. Dean Howells.
In Scenarii si limbaje poetice (1989), volumul cu care a debutat in critica literara, Ana Maria Tupan ia in discutie opera citorva poeti interbelici si contemporani precum Lucian Blaga , Ion Barbu , Sorin Marculescu , Nichita Stanescu , Cezar Baltag si Aurel Rau . intr-un plan mai general, cartea urmareste sa evidentieze, in cele doua parti ale sale, „dihotomia orfic/hermeneutic" si problema „utopiei moniste". Deloc intimplatoare, selectia numelor si a textelor comentate tradeaza preferinta autoarei pentru „poetii ginditori" si pentru asa-zisele „poeme filosofice" sau „poeme doctrinare". Dupa Ana Maria Tupan, exista niste opere literare care au fost concepute de catre autorii lor ca niste „echivalente" sau ca niste ilustrari ale unor doctrine. S-ar parea ca adeseori marii scriitori isi propun sa exemplifice in scrierile lor felurite idei, teorii sau teze si ca literatura isi poate gasi un rost in a reformula „plastic" ceea ce teoreticienii sau filosofii au exprimat in termeni abstracti.
Daca asa stau lucrurile, atunci lectura unei opere literare consta intr-o permanenta rechemare in constiinta a marilor sisteme filosofice din care scriitorii s-au inspirat si pe care au dorit sa le prelucreze. in paginile lor, Ana Maria Tupan gaseste neincetat aluzii la diverse conceptii si modalitati de gindire, nutrind convingerea ca orice opera din aceasta categorie e reductibila in ultima instanta la o doctrina oarecare. Atunci cind obiectivul autorilor este „sa demonstreze" ori „sa traduca metaforic" anumite idei, versurile devin simple „transcrieri poetice ale unor concepte" din filosofia sau din stiintele contemporane. La rindul lor, priviti printr-o asemenea lentila, scriitorii se dovedesc a fi hegelieni, parmenidieni, leibnizieni, spinozisti, pascalieni, aristotelieni s.a.m.d. O poezie va fi evaluata in functie de implicatiile filosofice aflate in cuprinsul ei. Lipsa acestora poate face orice text de-a dreptul neinteresant, in vreme ce ecoul marilor doctrine produce intotdeauna o impresie adinca. Procedind hermeneutic, Ana Maria Tupan identifica in poeziile pe care le comenteaza felurite alegorii, simboluri si mituri, forme literare prin care ideile se pot materializa si pot ajunge mai usor in constiinta cititorului. O ultima observatie este aceea ca toate studiile din volum se situeaza pe terenul comparatismului literar, semnalind posibile inrudiri ori similitudini, facind multiple analogii intre operele scriitorilor romani si cele din literatura universala, stabilind prioritati si influente si asezind astfel cercetarea intr-o perspectiva mai larga, indeosebi europeana.
OPERA:
Scenarii si limbaje poetice, studii literare, Bucuresti, . Traduceri: Regele visurilor. Antologie de proza scurta americana, Bucuresti, 1980;
I. Asimov, O piatra pe cer. Bucuresti, 1981;
W. Gilmore Simms, Paddy McGann, Bucuresti, 1986;
W. Dean Howells, Vara indiana. Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE:
D. Grigorescu, in Contemporanul, nr. 50, 1980;
V. Nistor, in Steaua, nr. 3, 1981;
N. Manolescu, in Romania literara, 12 iun. 1981;
D. Stanca, in SLAST, 4 nov. 1989.
|
