Alexandru Sahighian biografia
Alexandru Sahighian opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
SAHIGHIAN Alexandru, se naste la 20 nov. 1901, Bucuresti - moare in 31 mart. 1965, Bucuresti.
Poet, prozator si traducator.
Debuteaza cu versuri ermetice in Omul liber (1924), sub pseudonimul Al. Salba.
Colaboreaza la Santier, Cuvintul literar. Orientare de stinga. Secretar de redactie la cotidianul Atlas. In 1946, editeaza antologia Poezia muncii si a libertatii. Carti pentru copii: Rici-rici (1948), Lacul cu rate (1951), Daca numeri pin'la zece (1953), Ursul (1954), Povesti adevarate (1956), Povesti dunarene (1959), Coiful de aur (1962), Miinile (1949) si Cei sapte (1949), proze antihitleriste. Voi. de poezii Pasarea maiastra (1961) nu iese din sfera discursivului. Jurnalul de calatorie De la Tian-San la muntii de jasp (1958). Teatru: Pensiunea doamnei Stamate (1947, jucata la Teatrul National), Prabusirea. Alte voi.: Viscolul (1962),' intrunirea (1962), Riul fierbinte (1965). A tradus din B. Polevoi, Z. Blandina, N. Pogodin etc.
Versurile ermetice de la debut, schematice, supunindu-se mai degraba unei mode a zilei, nu lasau sa se vada itinerariul viitor al scriitorului. Oricum, dupa antologia alcatuita in 1946 din poeme inchinate muncii si libertatii, isi va exersa mina mai ales in carti pentru copii - teritoriu in care „sufletul de poet" (pe care i-l recunoaste Valeriu Rapeanu in prefata - necrolog la Riul fierbinte, 1965) putea sa-si etaleze valentele expresive si delicatetea ferit de compromisuri prea stridente. Asa incit, de la Rici-rici (1948) la Coiful de aur (1962) sau Riul fierbinte (1965), personajele sale se vor lasa antrenate in intimplari nu atit senzationale sau dramatice, cit problematice, in sens didactic. Copiii, tinerii se confrunta de fiecare data (in Lacul cu rate, din 1951 ori in Povestile dunarene, din 1959) cu dimensiuni morale ale gesturilor umane, „fabula" fiind condusa cu mina sigura si cu preocuparea, citeodata vizibila, de a ocoli schematismul. Ingenuitatea proprie virstei, umorul, desenul in penita al eroilor salveaza un numar de pagini de conventionalism fara a fi in stare sa le ridice deasupra unei mediocritati onorabile. Prozele antihitleriste (Miinile si Cei sapte, ambele din 1949) nu ating virulenta pamfletului, mentinindu-se intr-un echilibru cu tente cenusii. Tema va reveni in ciclul de poeme antirazboinice (Gindurile ostasului tacut, De vorba cu ostasii etc.) al volumului de poezii Pasarea maiastra (1961). Si in celelalte cicluri - Picta, Praguri albastre, Lumini, Cintec de dragoste si viata - este evidenta predilectia pentru poemul-manifest, poemul-reportaj, in linia lui Maiakovski si „sub faldurile comunismului". De retinut miniromanul de razboi Viscolul (1962), mai degraba o povestire ceva mai lunga cu o constructie destul de precara si cu mesaj prea explicit. Marca epocii si un tezism liber consimtit pot fi detectate si in jurnalul de calatorie ori in piesele de teatru. Cumintenia moralizatoare, aerul minor al atitudinii, expresia, si ea cuminte, atinsa de locuri comune, alcatuiesc portretul unui scriitor de rang secund.
OPERA:
Pensiunea doamnei Stamate, teatru, Bucuresti, 1947;
Rici-rici, Bucuresti, 1948;
Miinile, Bucuresti, 1949;
Cei sapte. Bucuresti, 1949;
Lacul cu rate, Bucuresti, 1951;
Daca numeri pin' la zece. Bucuresti, 1953,' Ursul, Bucuresti, 1954;
Povesti adevarate. Bucuresti, 1956;
De la Tian-San la muntii de jasp. Bucuresti, 1958;
Povesti dunarene. Bucuresti, 1959;
Pasarea maiastra, poezii, pref. de I. Vitner, Bucuresti, 1961;
Coiful de aur. Bucuresti, 1962 (ed.II, 1968);
Viscolul, Bucuresti, 1962;
intrunirea. Bucuresti, 1962;
Riul fierbinte, pref. de V. Rapeanu, Bucuresti, . Traduceri: S. Mamin-Sibiriac, Povestiri pentru Lenuta, trad. de ~, Bucuresti, 1948;
B. Polevoi, Atelierul de foc, trad. de ~ si Stefania Bratulescu, Bucuresti, 1948;
Z. Blandina, insemnarile unei instructoare de pionieri, trad. de ~ si Stefania Bratulescu, Bucuresti, 1950;
Gh. Madivani, Oameni de buna-credinta, trad. de ~, Bucuresti, 1951;
N. Pogodin, Missouri-Vals, trad. de ~ si Ada Steinberg, Bucuresti, 1951. |
REFERINTE CRITICE:
T. Vargolici, in Romania literara, nr. 14, 1980;
idem, in Contemporanul, nr. 45, 1981.
|
