Alexandru Oprea biografia
Alexandru Oprea opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
OPREA Alexandru, se naste la 5 iul. 1931, comuna Gorunesti (actualmente Balcesti), judetul Vilcea - moare in 4/5 dec. 1983, Bucuresti.
Critic si istoric literar.
Fiul lui Gheorghe Oprea si al Elenei (n. ?), agricultori.
Scoala primara in comuna natala (1939-l942). Liceul „Fratii Buzesti" din Craiova (1943-l950).
Reporter la ziarul inainte din Craiova (febr.-sept. 1950). Trimis de Judeteana P.M.R. Vilcea la Scoala de Literatura „Mihai Eminescu" din Bucuresti (1950-l952), va urma apoi cursurile Institutului „Maxim Gorki" din Moscova (1952-l955) si pe cele ale Facultatii de Filosofie (sectia ziaristica) a Univ. din Bucuresti (1955-l959). Redactor (iul. 1952), apoi sef de sectie la revista Viata Romaneasca (1956-l957), redactor-sef adjunct la revista Luceafarul (196l-l966), redactor-sef adjunct la Gazeta literara (1966-l968).
Adjunct al lui Perpessicius la directia „Muzeului Literaturii Romane" (1968-l971) si la directia revista Manuscriptum (1970-l971), apoi succesor (din oct. 1971) la conducerea institutiei si a revista, pina la sfirsitul vietii.
Doctorat in Filologie (1971). Conf. univ., sef al Catedrei de limba si literatura romana de la Facultatea de Ziaristica a Acad. „Stefan Gheorghiu" (197l-l983). Debut editorial cu monografia Panait Istrati (. aparuta efectiv in 1965). Mai publica: Miscarea prozei (1967), culegere de cronici literare din revista Luceafarul, Incidente critice (1975), alte art. si cronici literare; Panait Istrati. Dosar al vietii si al operei (1976; ed. II, 1984) reface, in versiuni revazute si adaugite, monografia din .
Montaje de documente istorico-literare, comentate: 5 prozatori ilustri, 5 procese literare (1971), Mitul „faurului aburit" („excurs in atelierul prozatorilor romani moderni"), . Studii de istorie literara in Fata nevazuta a literaturii (1980). Voi. In cautarea lui Eminescu - gazetarul (1983) reuneste prefata scrise de Alexandru Oprea la volum VII (1977), IX (1980) si XIV (1983) ale ed. critice Eminescu, intemeiate de Perpessicius (O. fiind si coordonatorul editarii publicisticii lui Eminescu din volum XI-XIV ale acestei ed.). Alexandru Oprea a mai scris (in colab. cu sotia sa, Galina) studiul comparatist J.-J. Rousseau si L.N. Tolstoi in cautarea virstei de aur (1978). A prefatat si/sau ingrijit ed./traduce din Rabindranath Tagore (1961), Panait Istrati (1962; 1963; 1966-l983; 1969), Silvio Micheli (1963), Go-Mo-Jo (1965), Oscar Walter Cisek (1974). A coordonat si prefatat volum colective Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existentei (1979) si Dialoguri - Dialoge. Contributii la valorificarea mostenirii clasice si romantice in literatura (sic!) romana si germana (1982), acesta din urma fiind un volum bilingv, romano-german. Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1965, pentru monografia Panait Istrati (1964). Premiul revista Saptamina pe 1975, pentru volum Mitul „faurului aburit" (1974). Premiul „Perpessicius" al revista Manuscriptum (1977; 1980) si premiul „Timotei Cipariu" al Acad. Romane (1980), acordate colectivului care a reluat ed. Opere de M. Eminescu. Premiul revista Flacara pe 1984, in memoriam.
Editor si monografist al lui Panait Istrati, Alexandru Oprea „stie tot si ceva pe deasupra" despre autorul frecventat cu statornica pasiune, acaparat si luat in posesiune, asupra biografiei caruia reuseste sa acumuleze un masiv spor de informatie, probind o asiduitate documentara si arhivistica din plin fructificata in monografia Panait Istrati (1964) - lucrare distinsa cu Premiul Uniunii Scriitorilor si care a fost, in felul ei, o „dubla premiera": debut editorial al comentatorului si prima abordare monografica a autorului comentat. Urmarind „pas cu pas biografia autorului, paralel cu istoria conceptiilor si scrierilor sale", istoricul literar nu-si propune mai mult decit „sa desteleneasca un teren dificil, sa stringa material, sa alcatuiasca un «dosar» cu cit mai multe date ale acestui «caz»".
„Dosar al vietii si al operei": versiunea franceza (1973), precum si editiile romanesti ulterioare (1976; 1984) ale monografiei Panait Istrati inscriu aceasta precizare chiar pe pagina de titlu a cartii, ca subtitlu. Un „dosar" alcatuit printr-o diligent profesionala „instructie" a „cazului", pronuntarea „deciziei" fiind ipsofacto si sine die transferata unei alte, viitoare, „instante" propriu-zis critice. De retinut ca editiile din 1976 si 1984 „nu reprezinta o simpla reproducere a textului tiparit in 1964, ci, propriu-zis, o alta carte", aceasta prin interventia unui procedeu practicat si in volumul Miscarea prozei (1967) si care-l singularizezaa pe autor in peisajul criticii actuale: autocomentariul in subsolul paginii, ambitia, declarata, fiind de a face public astfel „insusi jurnalul investigatiei critice". Tot in perimetrul prozei ramin cantonate si tot acestui regim al reportajului simili-critic ramin tributare alte doua carti semnate de Alexandru Oprea, concepute tot ca „dosare": 5 prozatori ilustri, 5 procese literare (1971) culegere comentata de texte critice, reconstituind documentar, din opinii divergente, din adeziuni si respingeri, traseul dialectic-contradictoriu al receptarii critice pe care l-au avut de parcurs mari opere ale literaturii romane din acest secol (povestirile de tinerete ale lui Sadoveanu. Ion de Rebreanu, Chira Chiralina de Panait Istrati, Patul lui Procust de Camil Petrescu, alaturi de care este pusa si La Grandiflora de Gib. Mihaescu), vehement negate si contestate pina a nu fi devenit intangibil prin recunoasterea unanima, dar automata a. valorilor lor; de asemenea, Mitul „faurului aburit" (1974), volum ce inmanuncheaza, sub genericul unei metafore sadove-niene, conferinte, interviuri si alte texte asimilabile unor confesiuni „de creatie", „de atelier", texte apartinind unor mari prozatori romani (Rebreanu. Camil Petrescu, Agarbiceanu, Sadoveanu, Panait Istrati, Mircea Eliade, Mateiu I. Caragiale s.a.), detinute in fondurile documentare ale „Muzeului Literaturii Romane" si comunicate, anterior comentarii lor in acest volum, in paginile revistei Manuscriptum, unele integral, destule altele insa fragmentate arbitrar, daca nu discret cenzurate, conform unei practici curente a redactiei.
Formula „dosarului" istorico-literar este ilustrata sui generis si in volumul colectiv (arogat insa personal, pe pagina de titlu, de catre prefatator) Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existentei (1979), - carte devenita, din chiar momentul aparitiei, indispensabila exgezei „mateine". Implicat, in virtutea functiilor pe care le detinea, in dirijarea actiunii de continuare si incheiere a editiei complete a Opere-loi lui Eminescu, editie initiata de Perpessicius inainte de razboi, Alexandru Oprea avea sa ajunga „coordonator" postum al volumelor XI (1984), XII (1985), Xm (1985) si XIV (1983) (nu insa si al volumelor IX, 1980, si X, 1989) in care e cuprinsa publicistica poetului. Prefetele semnate de Alexandru Oprea la volumele VII (1977),'IX (1980) si XIV (1983) ale acestei editii au fost reunite in volumul in cautarea lui Eminescu - gazetarul (1983). Prin diversitatea prestatiilor pe care le presupune exercitarea prerogativelor de director al „Muzeului Literaturii Romane" si al revistei de documente literare inedite Manuscriptum, patronala de aceasta institutie (ambele „mostenite" ca atare de la Perpessicius), Alexandru Oprea a incercat, dupa 1971, sa-si depaseasca apartenenta de baza la categoria de istorici literari exclusiv specializati in studiul cite unui singur autor (Panait Istrati, in cazul sau).
OPERA:
Panait Istrati, Bucuresti, 1964 (aparut efectiv 1965);
Miscarea prozei. Bucuresti, 1967;
Al. Oprea prezinta 5 prozatori ilustri, 5 procese literare. Bucuresti, 1971;
Panait Istrati. Un chevalier errant moderne. Dossier de la vie et de I'oeuvre, Bucuresti, 1973;
Mitul „faurului aburit". Excurs in atelierul prozatorilor romani moderni. Bucuresti, 1974;
Incidente critice. Bucuresti, 1975;
Panait Istrati. Dosar al vietii si al operei, Bucuresti, 1976 (ed. II, 1984);
J.-J. Rousseau si Z.JV. Tolstoi in cautarea vtrstei de aur. Bucuresti, 1978 (in colab. cu Galina Oprea);
Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existentei. Realizatori B. Brezianu, B. Cioculescu, S. Cioculescu, V. Dragut, Al. George, T. Gheorghiu, D.D. Panaitescu, Maria Polojintev, C. Popescu-Cadem. Redactori Aurelia Cretia si Ruxandra Mihaila. Studiu introductiv de Al. Oprea, Bucuresti, 1979;
Fata nevazuta a literaturii. Bucuresti, 1980;
Dialoguri. Contributii la valorificarea mostenirii clasice si romantice in literatura romana si germana - Dialoge. Zur Rezeption der Klassischen und Romantischen deutschen und rumanischen Literatur. Coordonatori ~ si Walter Dietze, Bucuresti si Weimar, 1982;
In cautarea lui Eminescu - gazetarul. Bucuresti, 1983. |
REFERINTE CRITICE:
L. Baconski, Marginalii critice si istorico-literare, 1968;
M. Ungheanu, Campanii, 1970;
Perpessicius, Lecturi intermitente, 1971;
Al. George, La sfirsitul lecturii, I, 1973;
Al. Piru, Reflexe si interferente, 1974;
F. Firan, De la Macedonski la Arghezi, 1975;
I. Vlad, Lecturi constructive. 1975;
S. Cioculescu, Itinerar critic, II, 1976;
D. Vrinceanu, Materia literara si idealurile ei. 1976;
Al. George, in Viata Romaneasca, nr. 1, 1980;
Adriana Iliescu, in Contemporanul, nr. 9, 1980;
Al. Dutu. in Synthesis, nr. 7, 1980;
M. Mihaies, in Orizont, nr. 32, 1980;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 45;
49, 1979;
Mircea Popa, in Steaua, nr. 1, 1981;
M. Ungheanu, in Luceafarul, nr. 10, 1981;
T. Vargolici, in Scinteia, nr. 12.002, 1981;
Gh. Tomozei, in Flacara, nr. 20, 1981;
Al. Sandulescu, in Contemporanul, nr. 26, 1981;
S. Cioculescu, in Luceafarul, nr. 31, 1981;
V. Felea, in Tribuna, nr. 45, 1981;
I.D. Balan, in Contemporanul, nr. 50, 1983;
D. Baiaet, in Luceafarul, nr. 49, 1983;
. Lancranjan, ibidem;
D. Sararu, ibidem;
M. Ungheanu, ibidem;
P. Mareea, in Romania literara, nr. 38, 1983;
M. Novicov, in Luceafarul, nr. 51, 1983;
Al.I. Ghilia, in Contemporanul, nr. 10, 1985;
C. Coroiu, Dialog in actualitate, 1985;
M. Ungheanu, Exactitatea admiratiei, 1985;
I.D. Balan, Repere critice, 1988.
|
