Alexandru Jar biografia
Alexandru Jar opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
JAR Alexandru (pseudonimul lui Alexandru Avram), se naste la 20 nov. 1911, Iasi - moare in 10 nov. .
Poet si prozator.
Fiul lui Iacob Avram si al Surei Bella. Autodidact.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial participa, ca membru al Partidului Comunist Roman, la miscarea de rezistenta din Franta, epoca evocata in versuri le din volum Singe si vis (1945) si nuvelele din volum Interogatoriu (1948). Dupa 23 August 1944, ocupadiverse functii administrative in aparatul Uniunii Scriitorilor.
Debuteaza in revista Bluze albastre (1930).
Colaboreaza la Bluze albastre, Cuvintul liber. Santier, Vremea, Tinereiea, Fia-caraetc. Dupa alte doua volum de poezii (Poemul marii desteptari, 1946; Fragment de veac, 1946), J. se dedica prozei, tiparind un mare mimar de romane (Evadare, 1949; Sfirsitul jalbelor, 1950; La borna 202, 1951; Marea pregatire, 1952; Undeva pe Dunare, 1952; O poveste simpla, 1955; Lagard cel insemnat, 1966; Tradarea lunii, 1968; Eu. Consulul, 1971) si citeva volum de nuvele (Tehnicul si-a facut datoria, 1951; Nasul si fericirea lumii, 1976 etc). Timp de aproape un deceniu (1956-l966) nu poate publica, deoarece unele luari de pozitie mai putin rigide declanseaza „cazul Jar", ce se traduce in vehementa criticare si „demascare" a scriitorului si interdictia de publicare. Laureat al Premiului de Stat (1950).
Aproape nimic nu se mai poate retine astazi din literatura lui J. Versurile din primele sale trei volume (Singe si vis, 1945; Poemul marii desteptari, 1946; Fragment de veac, 1946) e-sueaza in retorism si facilitate. Aceleasi insuficiente, cumulate cu schemele, cliseele si ticurile prozei proletcultiste, trec si in romane si in nuvele (Moartea lui losifClisici, 1948; Evadare, 1949; Cucuietul, 1954).
Romanele Sfirsitul jalbelor (1950) si Marea pregatire (1952), caracterizate prin lipsa de autenticitate a faptelor relatate, prin cliseele tipologice si dilutie verbala, sint primele doua parti ale unei proiectate trilogii dedicate Grivitei anilor 193l-.
O anumita inclinatie catre portretistica satirica si umoristica va fi amplificata in romanul de factura picaresca Lagard cel insemnat (1966), care sondeaza diverse medii sociale din Romania interbelica, scriitorul aratind „reale posibilitati in sfera bizarului si grotescului, a ironiei groase si sarcasmului" (Marian Popa0). Aceste „posibilitati" ating apogeul in Eu, Consula! (1971), roman-pamflet la adresa literaturii proletcultiste, careia i se inventariaza ticurile verbale, lozincile, tipologiile etc. Eroul romanului.
Petru Consula, dirigintele Postei din orasul Garagata, presedintele Cenaclului „Clestele si Versul" si al Societatii de vinatoare „Laba ursului", redactor-sef al revistei Antihiena noastra, director al Teatrului de papusi „Piciorusul" etc, este prototipul impostorului, al demagogului, al parvenitului fara scrupule. Ca si V. Eml. Galan (in ciclul romanesc Contravizi-tele doctorului B. A. si in romanul Hramul Sftntului Nu), J. ofera, prin Eu, Consula!, cazul destul de rar al unui autor care. indirect, isi parodiaza si anuleaza propria creatie anterioara.
