Alecu Ivan Ghilia biografia
Alecu Ivan Ghilia opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
GHILIA Alecu Ivan (pseudonimul lui Alexandru Ivan), se naste la 1 mart. 1930, comuna Ghilia.jud. Botosani.
Prozator, poet si pictor.
Fiul lui Vasile Ivan si al Savetei (n. Airinei Ignat), tarani.
Dupa Scoala Normala din Sendriceni, urmeaza Acad. de Belle Arte din Iasi (1948-l950) si Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu" din Bucuresti (1950-l953). Redactor la Contemporanul si Gazeta literara (1950-l960); sef de studio cinematografic (1967-l969); redactor-sef la revista Luminita.
Debuteaza cu versuri in ziarele Opinca si Lupta Moldovei (1948).
Autor de nuvele, povestiri si schite (Fratii Hu-tulea, 1955; Asaltul timpului, 1961; Povestiri, 1964; Un joc nevinovat, 1967; Secol nervos, 1969; Lumina din adincuri, 1988), reportaje (Cintece de drumetie, 1958; Scrisori din Baragan, 1959; Insula sperantei, 1963), romane (Cuscrii, I, 1958; Iesirea din Apocalips, 1960; ingeri biciuiti, 1967; Asediul, 1969; Appassio-nata. 1971; Recviem pentru vii, 1972; Vremea demonilor, 1974; Noptile Negostinei, 1976; Dragostea ciinelui de paza, 1978), versuri (Ploi de lumina, 1974; Poeme de regasire. 1980). Premiul Acad. (1958); Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1972; 1978).
Afirmat in deceniul al saselea, Alecu Ivan Ghilia se releva mai deschis decit alti autori din generatia sa spre experiente narative moderne, raminind totusi, prin substanta si nivel de tratare, marcat de epoca in care scrie. In lucrarile de inceput, realismul sau, mizind pe social chiar si cind socialul e filtrat prin psihologic, obtine izbinzi in aplicari la mediul rural si la comportamente traditionale, fiind stinjenit insa de sabloanele vremii. Romanul Cuscrii (I, 1958), primit cu entuziasm la aparitie, are pagini de forta rebre-niana despre succesiunea generatiilor si impletirea motivatiilor sociale cu cele erotice in ascensiunea generatiei tinere,darobiectivul principal, intelegerea si integrarea epica a procesului istoric contemporan parcurs de taranime (etapa colectivizarii), este ratat prin idilizare. Cu Iesirea din Apocalips (1960), efortul autorului de a depasi restrictiile dogmatice ale epocii in materie de mijloace literare se radicalizeaza.
Romancierul vehiculeaza cu destula siguranta recuzita moderna - halourile subconstientului, starile obsesive, interferenta visului cu realitatea, supratensionarea de tip expresionist a realului. Dar cumularea de trairi excesive in absenta unui conflict unitar, a gradarii si a consistentei epice a personajelor (batrina ca-re-si asteapta feciorii inghititi de „apocalipsul" razboiului) dauneaza acestui text viabil mai ales prin virtuti poematice - evocarea cosmarului fascist. Gustul pentru situatii socante, senzationale ori numai amuzante, apare si in Povestiri (1964), unde Negostina, povestea femeii care isi tine barbatul zidit in casa pentru a-l apara de razboi chiar cu pretul de a-l vedea devenind o umbra si orbind ca o cirtita, este o naratiune memorabila, una dintre cele mai bune ale autorului. De fapt, adevarata vocatie a lui Alecu Ivan Ghiliae ste aceea de povestitor, arta constructiei fiindu-i. in unele privinte, deficitara.
Totusi stradania autorului pare a fi aceea de a „uita" sa povesteasca, fapt vizibil chiar in evocarile istorice Asediul (1969), episod din Moldova luptelor cu tatarii, si intoarcerea (1974), dedicata figurii lui N. Baicescu.
Romanele inspirate din realitatile razboiului, Recviem pentru vii (1972), Vremea demonilor (1974), reconstituire a imprejurarilor uciderii de catre politisti a unui activist de partid in preajma insurectiei. sau Noptile Negostinei (1976), dezvoltare a motivului, nu si a situatiei, din povestirea a-mintita. au toate aceeasi slabiciune de constructie, ingramadirea de situatii excesive, cu reusite pe fragmente. O tema distincta deja in Cuscriis precizata mai alesincepind cu ingeri biciuiti (1967) si Noptile Negostinei este aceea a analizei sufletului feminin. Daca in romanele citate eroinele sint femei simple, de regula de la tara, cu viata sufleteasca nesofisticata, dar intensa, capabile de iubire profunda si statornica, in Dragostea ciinelui de paza (1978), personajul narator. Ana Halunga, urmasa de boieri, dupa tata, si de tarani, dupa mama, este o intelectuala cu veleitati de scriitoare. Paralel cu dilema sentimentala in care, la fel cu toate eroinele lui Alecu Ivan Ghilia este plasata (despartirea de Oscar si revenirea la el), Ana descrie si o miscare in planul interior, incereind, in umbra alcovului, un efort de asumare a istoriei si a propriei existente, de depasire a nivelului erotic al existentei spre cel spiritual, efort peste puterile ei, cum sugereaza ironia ambigua in care e proiectata. Pentru prima oara Alecu Ivan Ghilia dobindeste o neta detasare de fictiunea sa si, in ciuda unor inchistari ideatice care functioneaza inca, aceasta este cea mai importanta cucerire a romanului sau. cu perspective deschise.
OPERA:
Drumuri, drumuri. Bucuresti, 1954;
Fratii Hutulea, Bucuresti, 1955;
Cuscrii, I. Bucuresti, 1958;
Scrisori din Baragan, Bucuresti, 1959;
Iesirea din Apocalips, Bucuresti, 1960;
Asaltul timpului. Bucuresti, 1961;
insula sperantei. Bucuresti, 1963: Povestiri, Bucuresti, 1964;
ingeri biciuiti. Bucuresti, 1967;
Un joc nevinovat. Bucuresti, 1967;
Cintece de drumetie. Bucuresti, 1968;
Secol nervos. Bucuresti, 1969;
Asediul, Bucuresti, 1969;
Appa-ssionata. Bucuresti, 1971;
Noua povestiri contemporane. Bucuresti, 1971;
Recviem pentru vii. Bucuresti. 1972;
iubirea mea dintii. Bucuresti, 1973: intoarce rea. Bucuresti, 1974;
Vremea demonilor. Bucuresti, 1974;
Ploi de lumina. Bucuresti, 1974;
Noptile Negostinei, Bucuresti, 1976;
Dragostea ciinelui de paza. Bucuresti, 1978;
Poeme de regasire. Bucuresti, 1980;
Lumina din adincuri, Bucuresti. 1988.
|
REFERINTE CRITICE:
I. Vitner, Prozatori contemporani, 1962;
G. Dimisianu, Schite de critica, 1966;
N. Ciobanii, Nuvela si povestirea contemporana. 1967;
V. Aradeana, insemnari despre proza, 1967;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc II. |
