Adrian Dohotaru biografia
Adrian Dohotaru opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
DOHOTARU Adrian, se naste la 2 apr. 1939, Oradea - moare in 1 sept. 1995, Munchen (Germania).
Poet si dramaturg.
Absolvent al Facultatii de Istorie-Filosofie a Univ. din Cluj (1959). Redactor la Viata studenteasca (1960-l968), Amfiteatru (1968-l974), unde ajunge si redactor-sef adjunct, Flacara (1973-l981; 1983-l985), Viata cooperatiei mestesugaresti (1981 -l983) si Agerpres (din 1985).
Autor a numeroase reportaje, foiletoane si pamflete, D. si-a strins in volum doar versurile (Ora 24, 1978; Privire libera, 1980) si o parte din productia dramatica (Insomnie. Indragostitii de la ora noua seara, 1985), dramaturgia fiind, asa cum declara intr- un interviu, „un vis pentru care m-am pregatit indelung in poezie si gazetarie". Atitudinea insurgenta si vehementa moralistului caracterizeaza lirica, piesa de teatru si articole de ziar.
„Prizonier al gazetariei" timp de un sfert de veac, D. isi evoca profesiunea intr-o poezie in general discursiva, unde fiorul elegiac se impleteste cu tonul sententios si vehementa moralistului: „Sa ma ocup de problemele complicate ale firului de praf, / Un fir de praf depus, din intimplare, pe meningele inflamat / Al a-cestei planete si multiplicat in tiraje de masa" (Reporter de noapte). Obsesia istoriei (Coifuri de aur), autoscopiile ordonate retoric (Crini si oseminte) ori insurgentele (Sah) din volumul sugestiv intitulat Privire libera (1980) adasta rareori in reverie pura, ca in acest Amurg de octombrie:
„in octombrie se trezeste in mine cocorul salbatic,
Duhul unui copil pur care cinta din stresini,
Nelinistea unui zbor inspre sud, despartirea
De o femeie iubita, amurgul unui cal batrin
In ierburi si prabusirea stelelor in timple". |
Aceeasi tonalitate grava in evocarile mari 1 or orase (Ceata la Stockholm, Florenta, Amurg la Amsterdam) e vizibila si in Epitaful premonitoriu pentru sfirsitul sau tragic:
„Celulele mele sa fie litere mici de tipar, ca oamenii
sa ramina o vreme cu ele pe degete.
Duc pe lumea cealalta teama meade razboi
si ultimele stiri despre dragoste." |
In general insa tonul ia turnura declarativa, ca in Autoportret in stilul lui Van Gogii sau in poemul amintit, Sah -embrion al „piesei in doua parti", Insomnie (titlul initial fiind Omul care s-a trezit vorbind singur). Nascute dintr-o experienta de viata precum si dintr-una de ziarist, dezbaterea cazului Sabin Pop si incriminarea lichelei (prin Dumitru, sef de cabinet) se inscriu in asa-nu-mita formula a teatrului politic, scris cu nerv de reporter si fixat in culori de pamflet. Autorul reuseste sa fie „necrutator cu tot ceea ce e urit, otravitor in relatiile dintre oameni, pledind pentru aer curat si pentru o existenta in care sa ne putem bucura de valoarea reala a adevarului, a frumusetii, a libertatii". Tot un reportaj dramatic este huiragostitii de la ora noua seara (1985) - scrisa in 1978, cu aproape doua decenii inaintea publicarii ei -, avind ca subiect „irezistibila iubire dintii". Despartirea de adolescenta a protagonistilor. Ana si Radu, precum si reactia parintilor sint infatisate in culori proaspete, cu o franchete proprie de altfel si poeziei, doar partial publicata.
OPERA:
Ora 24, versuri. Bucuresti, 1978;
Privire libera, versuri. Bucuresti, 1980;
Insomnie. indragostitii de la ora noua seara, teatru, Bucuresti, 1985;
Ancheta asupra unui tinar care nu a facut nimic, ms.
|
REFERINTE CRITICE:
Ileana Lucaciu, in Saptamina, nr. 42,1982;
A. Badescu, in Contemporanul, nr. 17, 1982;
V. Parhon, in Familia, nr. 12, 1982;
R. Popescu, in Romania libera, 6 ian. 1982;
V. Silvestru, in Romania literara, nr. 2, 1983;
C. Radu Maria, in Teatrul, nr. 1, 1983;
C. Paraschives-cu, ibidem, nr. 12, 1983.
|
