Ada Orleanu biografia
Ada Orleanu opera literara |
| Comentarii literare si caracterizarea personajelor din opera |
|
ORLEANU Ada (pseudonimul Zoei Boicescu, se naste la Marinescu), se naste la 3 ian. 1916, comuna Romani-Horezi, judetul Vilcea.
Prozatoare.
Fiica inginerului silvic Constant Marinescu si a Leliei (n. Orleanu).
Scoala primara la Rimnicu Vilcea (1922-l926); licuel (primele doua clase) in acelasi oras, apoi la Constanta (bacalaureatul in 1933). Urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (1933-l398; licenta cu monografia comuna Brosteni-Vilcea, cu S. Mehedinti, D. Gusti), intre 1936 si 1942, paralel cu studiile, e bibliotecara la Casa Autonoma a Padurilor Statului. Profesor la gimnaziul din Suiei, judetul Arges (1947-l950); apoi la Calan, judetul Hunedoara (1950-l958).
Debuteaza cu proza in Revista scriitoarelor si scriitorilor romani (1941), unde a lucrat si ca secretara de redactie (1943-l944).
Din 1941, frecventeaza cenaclul lui E. Lovinescu, citind, la indemnul criticului, de la prima sedinta la care participa, nuvela Avint. in 1942, publica traduce romanului Sarn de Mary Webb, urmat de Egoistul lui G. Meredith (1943).
Colaboreaza la Vremea, Revista Fundatiilor Regale, Dacia rediviva. Fapta, Femeia si caminul. Viata Romaneasca, Luceafarul, Romania literara s.a., semnind, pina in 1945, inclusiv irad. in voi., cu numele autentic, Zoe Marinescu. Debut editorial, sub pseudonimul, cu romanul pentru copii si tineret £ pace noaptea asta-n codru (1958). A mai publicat: Boarii, nuvele (1968), pecum si romanele Cavalerul libertatii (1969), Atunci au tras toate clopotele (1970), Bun ramas, cringuri de alun (1973). Literatura pentru copii si tineret: Urechea nazdravana (1973), insemnati cu stea infrunte (povestiri inspirate din Razboiul de independenta, 1977) si romanul istoric Doi ani de cutezanta (1981). Premiul Asoc. Literare „E. Lovinescu" pe 1947 pentru nuvela (voi. Caii dracului, care n-a mai aparut); Premiul Consiliului National al Organizatiei Pionierilor (1977); Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1981.
Desi inceputurile literare ale prozatoarei s-au bucurat de elogii critice unanime, Ada Orleanu n-a reusit sa-si reveleze adevaratul profil artistic decit dupa mai bine de doua decenii de la debut. Boarii (1968) include citeva proze din volumul Caii dracului, premiat in 1947 de Asociatia Literara „E. Lovinescu" (printre ele, si Haitele, piesa antologica, indreptatind entuziasmul stirnit in epoca unui Camil Petrescu). Cele mai rezistente sint nuvelele cu tematica rurala (Boarii, Ciutura Chivei si, in special, Haitele, conturind, in tuse ferme, virile, o lume aspra, in care oamenii si natura se invrajbesc, dar se si reconciliaza sub semnul aceleiasi frumuseti dure si intunecate a originilor, a primordialului. Timpul narativ e prezentul inclestarilor directe, iar spatiul imbratiseaza pustietati salbatice, teritorii sustrase civilizatiei, izolate in nemarginirea impasibila a naturii: un catun pierdut in imensitatea troinelor colindate de lupi hamesiti, coliba din codru a Mariei Corbiceanca, virtejul bezmetic al unei furtuni de munte strapuns de strigatele boarilor ce strunesc vitele innebunite de spaima.
Ferita de edulcorari lirice si straina rememorarilor aburite de nostalgii, aceasta proza atesta, in cele mai bune secvente, refuzul dulcii seninatati sadoveniene a regresiunii in elementar, degajind ceva din disperata grandoare a infruntarii om-stihie din paginile siberiene ale lui Constantin Stere. Stilul abrupt, nervos, gifiit in elipse, sincope si interjectii, contribuie inestimabil la desavir-sirea atmosferei. Ca si exploatarea, ponderata de bun-simt, a oralitatii populare pigmentata de savoarea regionalismului evocativ -particularitate, aceasta din urma, comuna (cu reusite mai mari sau mai mici) intregii opere a autoarei. Roman de razboi, Atunci au tras toate clopotele (1970), se bazeaza pe o viziune indeobste rar uzitata in perimetrul genului respectiv. Evenimentele primului razboi mondial sint conturate nu prin impact direct, ci prin reflex, descrierea preocupin-du-se, in loc de nemijlocitele atrocitati ale primei linii, de inregistrarea dezastruoaselor „efecte secundare" ale conflagratiei. Pe de o parte, sint urmarite vicisitudinile prin care trece populatia civila (odiseea tragicomica a Casandrei State, surprinsa, departe de casa, in teritoriul ocupat de inamic).
Pe de alta, prin locotenentul rezervist Anton State, perspectivei combatantului din transee i se substituie depozitia unui martor aflat in spatele frontului, implicat in lupta fara glorie impotriva tifosului, a derutei retragerilor „strategice", a lipsei de echipament, hrana si medicamente. Festivismele de circumstanta sint. astfel, repudiate programatic; la fel, spectaculosul actiunilor eroice, carora le iau locul fapie numai in aparenta anodine si un eroism anonim, necitabil pe ordinea de zi, dar nu mai putin impresionant. Citit aproape integral in cenaclul „Sburatorul" (circa cincizeci de pagini in timpul vietii lui E. Lovinescu) si predat, in 1946, editurii „Forum", romanul Bun ramas, cringuri de alun a avut o soarta ingrata, fiind tiparit abia in .
Carte a adolescentei, aceasta urmeaza, in mare, schema narativa consacrata, sugerind incertitudinile si contradictiile unei virste a instabilitatii si marcind momentul in care, contrariind candoarea eroinei, Rozana, realitatea impune, brutal, despartirea ei definitiva de copilarie (mai sarac in rezonante romantice, titlul initial al romanului, Ultima vacanta, acopera insa, poale, mai exact intentiile prozatoarei). Figura detracatului Barbu Stroescu - autor moral al intempestivei maturizari a Rozanei - bine conturat in ambiguitatea sa psihologica, oscilind intre normalitate si dezaxare, acuza, din pacate, unele accente naturaliste (imputabile si altor secvente ale cartii) si este invaluita uneori intr-o aura de mister contrafacut. De alffel, spre final, dezechilibrindu-si brusc turnura analitica precedenta, intreg romanul aluneca pe panta pitorescului exterior si a spectaculosului arbitrar, fapt ce diminueaza dramatismul „ultimei vacante" a virstei ingenue. Totusi, cartea prezerva poezia cangurilor de alun ori a inocentelor iubiri adolescentine. Cum observa V. Cristea, atit prin tematica, precum si, indeosebi, prin scriitura, opera prozatoarei releva „mai multa robustete masculina decit finete feminina".
OPERA:
E pace noaptea asta-n codru sau Povestea cerbului Achite, Bucuresti, 1958;
Boarii, nuvele, Bucuresti, 1968;
Cavalerul libertatii, roman. Bucuresti, 1969;
Atunci au tras toate clopotele, roman, Bucuresti, 1970;
Bun ramas, cringuri de alun, roman, Bucuresti. 1973;
Urechea nazdravana. Bucuresti, 1973;
insemnati cu stea in frunte, povestiri din Razboiul de independenta 1877, Bucuresti, 1977;
Doi ani de cutezanta, roman, Bucuresti, . Traduceri: Mary Webb, Sarn, roman, trad. de ~, Bucuresti, 1942;
G. Meredith, Egoistul. roman, trad. de ~, Bucuresti, 1943;
Mary Webb. Sapte pentru un secret, roman, trad. de ~, Bucuresti, 1944;
Marietta Saghinian, Aventurile unei doamne din inalta societate, roman, trad. de ~ si Rodica Siperco, Bucuresti, 1968;
Marietta Saghinian, Destin, roman, trad. de ~ si Rodica Siperco, Bucuresti, 1968;
Alexandros Papadiamantis, Ucigasa, nuvele, trad. de ~ si Lambros Petsinis, Bucuresti, 1969;
Feodor Abramov, Doua ierni si trei veri, roman, trad. de ~ si Rodica Siperco, Bucuresti, 1972;
Jan Parandovski, Cerul in flacari, roman, trad. de ~ si Elena Timofte, Bucuresti, 1972;
Feodor Abramov, Drumuri si raspintii, roman, trad. de ~ si Rodica Siperco, Bucuresti, 1976: Olga Scheinpflugova, Carantina, roman, trad. de ~ si Maria Ionescu Niscov, Bucuresti, 1978. |
REFERINTE CRITICE:
***, in Viata, nr. . 1943;
Marian Popa, in Luceafarul, nr. 20, 1968;
V. Cristea, in Gazeta literara, nr. 22, 1968;
L. Ulici. in Contemporanul, nr. 23, 1970;
M. Pop-Comis, in Orizont, nr. 7,1970;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 33, 1970;
S. Titel, in Romania literara, nr. 46, 1977;
idem, in Romania literara, nr. 10, 1978;
idem, in Romania literara, nr. 5, 1982.
|
