"Voci" ale autorului: Nana si Vali
Personajele nu sunt miza textului, ele apar si sunt construite doar ca mediu prin care povestea sa devina posibila, fie ca e povestea lui Cartarescu, cea a textului intitulat Rem, fie ca e povestea pe care o spune Nana, amintindu-si aventurile fantastice din copilarie care i-au marcat apoi intreaga viata. Existenta lor vie, negata de la bun inceput de premisele clasice ale literaturii, ale fictiunii, este si a doua oara subminata in chiar lumea fictiva care ia nastere. Autorul nazdravan se joaca, nu se sfieste sa se arate cititorului, sa-l avertizeze mereu ca se afla in lumea creata de el, intr-un spatiu prin care el se poate misca suveran cu puteri nemarginite.
El isi spioneaza creaturile prin mintea carora face excursii in asa fel incat sa poata din cand in cand sa vada in jur cu alti ochi si sa foloseasca de fiecare data orgoliosul "eu". Astfel se desface firul unei "naratiuni" in care rolurile se vor amestecate, in care perspectiva oscileaza de la un ochi la altul, de la o voce la alta. In prim plan trec pe rand cateva "tu"-uri si implicit cateva "eu"-uri. Cel dintai dialog este cel al autorului, infiltrat in propria nascocire, cu cititorul, care, si el, urmareste cumva de sus intreaga scena. Pentru cititor va interveni patern si grijuliu acest autor-demiurg cu sfaturi, indemnuri moralizatoare, explicatii lapidare sau apelative ironice.
De acum urmeaza sa se auda, pe rand, vocea Nanei, a lui Vali, a autorului si tot atatia de "eu", la fel cum pe rand Nana, Vali si cititorul sunt "tu".
"Inceputul" e indatorat sa ni-i prezinte pe eroi. Fara prea multe ocoluri, cu o rapiditate si o precizie stiintifice, bine informate, autorul, ascuns pe langa Nana si Vali, ne copleseste cu multimea de detalii, mai mult sau mai putin semnificative (ceea ce oricum nu conteaza pentru proiectele textului), care compun cu repeziciune imaginea, corpul, gandurile celor doi protagonisti. Le da cate un nume, le stabileste varsta, fizionomia, temperamentele. Meticulos, numeste cat mai mult din materia lor, ii construieste eficient din lutul textului, pentru jocul pe care si l-a propus
Nana este aparent banala, o femeie nu prea frumoasa, putin imbatranita, dar cocheta, atenta Ia sine: "Pare sa aiba vreo treizeci si cinci de ani. Nu are o fata frumoasa, mai curand ciudata. Acum e rumena din cauza frigului de afara, dar alta data e palida ca moartea. Iar uneori e roza in obraji ca fetele de ipsos din vitrine caci foloseste un fond de ten neobisnuit, roz-bonbon, care contrasteaza cu trasaturile mai curand severe ale fetei ef. De-ar ramane numai atat, vocea ei nu ne-ar parea verosimila ca sursa a istorioarei pe care o are de spus. Prin urmare ne sunt dezvaluite si alte amanunte, menite sa poarte promisiuni la a caror tentatie cititorul sa nu reziste si sa se lase prins in panza de paianjen a amintirilor Nanei. Anii de singuratate de dupa divort, lecturile, scrisul au adancit tendinta de interiorizare, puterea de observatie si placerea speculativa din copilarie, astfel incat Nana, la treizeci de ani, este si o poetesa cuminte, dar destoinica, ce impaca resemnata partea profana a lumii cu foamea ei de spiritualitate, cu secretul ei despre alt taram. Departe de a-i fi provocat revelatii fundamentale, intamplarile din copilarie au trezit totusi in ea o forta a cautarilor, iar raspunsurile pe care Ie-a gasit de-a lungul timpului au construit incet in ea echilibrul fiintei care a vazut, a inteles, a dezlegat ghicitorile "Si cu asta ti-am cam spus «preafrumoasa mea poveste». Mi-au trebuit ani de zile, a trebuit sa ma maturizez () ca sa incep sa cred ca inteleg cu adevarat ce este REM-ul, ca el nu se afla acolo, inauntrul magaziei, ci in afara ei, ca, de fapt, noi suntem REM-ul"
In timp ce rolul cvasiinitiatului a trebuit sa-l joace Svetlana, Vali, studentul pe care il preocupa prea putin cele ascunse, esentiale ale universului, este ascultatorul cam reticent, cand plictisit, cand abia vrajit, al povestii despre Rem. Varsta, obiceiurile, capriciile ni-l arata un calculat istet, rece, de multe ori cinic. Viseaza, ca orice tanar "inzestrat", in anul patru la filologie, sa ajunga scriitor. Traieste boem, dincolo de imperative, cu o relaxare care se alinta, imitand periodic poza specifica crizelor general umane si "special" scriitoricesti. Nedescoperit inca nici siesi, Vali are repere fragile, proiecte difuze, dorinte macar contradictorii, slabiciuni cu grija intretinute.
Este si el in cautarea unor raspunsuri, dar se angajeaza lejer, comod in cursa cu lumea si cu sine. Ceea ce Nana ii dezvaluie nu modifica vreo parte esentiala din el, Vali retine exoticul, ciudatenia din poveste si cele cateva tresariri infime pe care aceasta i le declanseaza,
totusi.
