George Bacoa
Prin opera sa a creat o atmosfera sumbra, cetoasa, umeda, denumita atmosfera bacoana. Dar nu in aceasta atmosfera rezida meritul poetului. Incadrat de unii critici intre cei mai valorosi poeti simbolisti din tara noastra, el isi depaseste cu mult epoca situandu-se printre cei mai originali poeti romani. S-a nascut la Bacau (de unde si-a derivat si pseudonimul, adevaratul sau nume fiind George Vasiliu), oras in care si-a facut studiile liceale. Studii de drept la Bucuresti si Iasi, in ultimul oras obtinand si licenta in drept. Cu diploma pe care o avea, ar fi putut profesa avocatura sau ar fi putut ocupa diverse functii importante in administratie. Fire mai timida insa si destul de reticenta la valurile etii, fiind marcat si de o boala care in anul 1957 avea sa-l trimita in mormant, Bacoa se multumeste cu o slujba marunta de functionar. Adevarata sa chemare nu a fost triumful pe scara etii, ci poezia. Debutul literar si l-a facut cu sprijinul lui Al. Macedonski in resta "Literatorul". Primul volum de versuri i-a aparut in anul 1916, cand lumea se afla in plin razboi mondial . Mai tarziu criticii literari au descoperit in volumul de debut, intitulat "Plumb", surpriza aparitiei in campul literelor romanesti a unui original poet.
George Bacoa este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, al primaverilor iritante si nevrotice (Decembrie, Lacustre, Cuptor, Ner de primavara). Cadrul este orasul de proncie, de parcuri solitare, cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate demoralizanta, amenintand sa se prabuseasca. Toamna, frigul, tristetea, umezeala, raceala nevroza, descompunerea den proiectii ale unei emotii poetice. Poetul este un inadaptat in societatea burgheziana- de aici dorinta de evadare.
Atmosfera lautrica particulara este deprimanta: de toamne reci, cu ploi putrede, limitat intr-un peisaj de mahala, de oras proncial, intre cimitir si abator atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii. Gasim in poezia lui Bacoa influente din simbolismul francez prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. Impresiile sunt sugerate prin corespondente muzicale, dar si prin culoare.
Tudor Arghezi a fost poet, prozator si gazetar cu o cariera literara intinsa si foarte bogata, unul dintre autorii de prim rang ai poeziei interbelice.
In anul 1927 ii apare volumul de poezii "Cunte potrite", care constituie unul dintre cele mai importante momente pentru poezia romaneasca interbelica.
Anul 1931 reprezinta, prin aparitia volumului "Flori de mucigai", o alta data importanta pentru poezia argheziana.
El mentine cateva linii traditionaliste dar se poate contesta ca el inoveaza pe baza traditiei fiind considerat un modernist clasicizant. Este primul poet roman care valorifica estetica uratului insemnand utilizarea unor cunte urate care sunt considerate a sfida bunul simt, descoperite insa ca avand o puternica expresitate.
In ziunea argheziana, orice categorie se poate transforma in contrariul sau : materialul in spiritual, uratul in frumos, nepoeticul in poetic. Prin transurarea si sintetizare realitatea se schimba, iar uratul dene obiect estetic.
Arghezi este un reprezentant al poeticii antipoeticului, prin credinta lui in puterea de izbare a unei pure frumuseti, eta din temperatura inalta la care sunt supuse cuntele in procesul creator. Nu e vorba despre o subliniere a uratului pentru a pune in lumina frumusetea ci despre o conversiune a lui la o stralucire tainica, folosind propriile sale resurse nebanuite.
"Testament" asezata cu intentie in capul volumului de inceput "Cunte potrite" este cea mai semnificativa poezie. Fara sa constituie un manifest, "Testament" marturiseste despre obsesiile poetice latente argheziene. Poezia in versiunea argheziana - presupune deci: "Sudoarea muncii sutelor de ani".
Lucian Blaga
Personalitate impunatoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor universitar, a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea in universalitate. S-a nascut la 9 mai 1895 la Lancram, langa Alba Iulia, intr-o familie de preoti. Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi, "sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului", itorul poet - care se va autodefini mai tarziu "mut ca o lebada" - neputand sa vorbeasca pana la varsta de patru ani.
Primele clase le-a facut la Sebes, a urmat Liceul "Andrei Saguna" din Brasov, unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat romanesc de Teoria dramei. In anul izbucnirii primului razboi mondial si-a inceput studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917. Intre 1917 si 1920 a frecventat cursurile Universitatii din Viena, unde a studiat filosofia obtinand si doctorantul.
Revenit in Romania reintregita, s-a daruit cauzei presei romanesti din Transilvania, fiind redactor la restele "Cultura" din Cluj si "Banatul" din Lugoj.
In 1926 a intrat in diplomatie ocupand succesiv posturi la legatiile tarii noastre din Varsoa, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost ales membru al Academiei Romane in 1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului romanesc.
In 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redacteaza, incepand cu 1943, resta Saeculum, care va aparea un an.
Din 1948, indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei.
A trecut la cele vesnice pe 6 mai 1961, fiind inmormantat la Lancram.
Lucian Blaga s-a manifestat in ipostaza dubla de poet si de filozof cu egala stralucire, dar si de dramaturg si publicist.
Volume reprezentative ale poetului sunt: "Poemele lumii", "Pasii profetului", "In marea trecere", "Lauda somnului", "La cumpana apelor", "Nebanuitele trepte".
Creatia sa este o sinteza de traditie si modernitate.
Substanta poeziei este, pentru Lucian Blaga, mitul; trasaturile fundamentale ale creatiei sale poetice sunt sentimentul misterului, setea de absolut, nelinistea metafizica si vocatia creatiei.
Opozitia dintre cunoasterea luciferica si cunoasterea paradisiaca a ceea ce cuprinde inspirata metafora " Corola de minuni a lumii", adica totul.
Cunoastrea poetica, metafizica, ce imbogateste frumusetea lumii, este incorporata intr-o atie ampla si destul de sugestiva si plastica: "si-ntocmai cum cu razele ei albe luna,/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce-i ne-nteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/ sub ochii mei / caci eu iubesc/ si ochi si flori si buze si morminte."
Iubirea este comunicarea eului poetic cu spiritul universal, iar ultimele imagini (flori, ochi, buze, morminte)sunt simboluri fundamentale ale existentei.
In conceptia lui Blaga cunoasterea este logica (adica rationala, pe cale stiintifica, dar prin care misterele lumii nu pot fi revelate) pe care el o numeste paradisiaca; pe langa aceasta exista cunoasterea luciferica prin care metafora, imaginatia poetica sporesc misterele lumii.
Blaga teoretiza distingand:
a) metafore plasticizante - care se produc in cadrul limbajului, iar transferul de termeni de la unul asupra celuilalt se face in vederea plasticizarii unuia dintre ei ca in exemplul: "randunelele pe un fir de telegraf - note pe un portativ"; "pe uliti subtire si inalta / ploaia umbla pe catalige"; "in joc cu piatra cate-un val / Si-arata solzii de pe pantec".
b) metafore revelatorii - care sporesc semnificatiile faptelor, misterele lumii, releveaza ceva ascuns in elementele la care seaza: "soarele / lacrima Domnului / cade in marile somnului"; "in somn, sangele meu ca un val / se trage din mine / inapoi in parinti"; "cenusa ingerilor arsi in ceruri / ne cade fulguind pe umeri si pe case".
Ion Barbu
Matematician si poet, Barbu s-a nascut la Campulung-Muscel. Fiul unic al magistratului C. Barbilian si al Smarandei. Studii elementare si gimnaziale in oraselul natal, Darmanesti-Roman, Pitesti. Liceul la Bucuresti, unde este remarcat de prof. Gh. Titeica, la un concurs al Gazetei matematice. Dupa licenta i se acorda o bursa in Germania. Doctoratul in 1929 cu teza Reprezentarea canonica a adunarii functiilor ipereliptice. Apoi se afirma ca matematician si dene profesor titular la Universitatea din Bucuresti. Stralucita vocatie matematica se materializeaza in 80 de studii, apreciate in tara si strainatate. Cu numele sau adevarat sunt consacrate asa-zisele "spatii Barbilian" in geometrie. Dan Barbilian de pe actul de nastere si din universul matematic este aceeasi persoana cu Ion Barbu, pseudonimul sau literar, inscris la loc de cinste in istoria literaturii romane.