George Bacoa
Prin opera sa a creat o atmosfera sumbra, cetoasa, umeda, denumita atmosfera bacoana. Dar nu in aceasta atmosfera rezida meritul poetului. Incadrat de unii critici intre cei mai valorosi poeti simbolisti din tara noastra, el isi depaseste cu mult epoca situandu-se printre cei mai originali poeti romani. S-a nascut la Bacau (de unde si-a derivat si pseudonimul, adevaratul sau nume fiind George Vasiliu), oras in care si-a facut studiile liceale. Studii de drept la Bucuresti si Iasi, in ultimul oras obtinand si licenta in drept. Cu diploma pe care o avea, ar fi putut profesa avocatura sau ar fi putut ocupa diverse functii importante in administratie. Fire mai timida insa si destul de reticenta la valurile etii, fiind marcat si de o boala care in anul 1957 avea sa-l trimita in mormant, Bacoa se multumeste cu o slujba marunta de functionar. Adevarata sa chemare nu a fost triumful pe scara etii, ci poezia. Debutul literar si l-a facut cu sprijinul lui Al. Macedonski in resta "Literatorul". Primul volum de versuri i-a aparut in anul 1916, cand lumea se afla in plin razboi mondial . Mai tarziu criticii literari au descoperit in volumul de debut, intitulat "Plumb", surpriza aparitiei in campul literelor romanesti a unui original poet.
George Bacoa este poetul toamnelor dezolante, al iernilor ce dau sentimentul de sfarsit de lume, al caldurilor toride, al primaverilor iritante si nevrotice (Decembrie, Lacustre, Cuptor, Ner de primavara). Cadrul este orasul de proncie, de parcuri solitare, cu cafenele sarace, cuprinse intr-o realitate demoralizanta, amenintand sa se prabuseasca. Toamna, frigul, tristetea, umezeala, raceala nevroza, descompunerea den proiectii ale unei emotii poetice. Poetul este un inadaptat in societatea burgheziana- de aici dorinta de evadare.
Atmosfera lautrica particulara este deprimanta: de toamne reci, cu ploi putrede, limitat intr-un peisaj de mahala, de oras proncial, intre cimitir si abator atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii. Gasim in poezia lui Bacoa influente din simbolismul francez prin atmosfera de nevroza, gustul pentru satanic, ideea mortii, cromatica si predilectia pentru muzica. Impresiile sunt sugerate prin corespondente muzicale, dar si prin culoare.
Tudor Arghezi a fost poet, prozator si gazetar cu o cariera literara intinsa si foarte bogata, unul dintre autorii de prim rang ai poeziei interbelice.
In anul 1927 ii apare volumul de poezii "Cunte potrite", care constituie unul dintre cele mai importante momente pentru poezia romaneasca interbelica.
Anul 1931 reprezinta, prin aparitia volumului "Flori de mucigai", o alta data importanta pentru poezia argheziana.
El mentine cateva linii traditionaliste dar se poate contesta ca el inoveaza pe baza traditiei fiind considerat un modernist clasicizant. Este primul poet roman care valorifica estetica uratului insemnand utilizarea unor cunte urate care sunt considerate a sfida bunul simt, descoperite insa ca avand o puternica expresitate.
In ziunea argheziana, orice categorie se poate transforma in contrariul sau : materialul in spiritual, uratul in frumos, nepoeticul in poetic. Prin transurarea si sintetizare realitatea se schimba, iar uratul dene obiect estetic.
Arghezi este un reprezentant al poeticii antipoeticului, prin credinta lui in puterea de izbare a unei pure frumuseti, eta din temperatura inalta la care sunt supuse cuntele in procesul creator. Nu e vorba despre o subliniere a uratului pentru a pune in lumina frumusetea ci despre o conversiune a lui la o stralucire tainica, folosind propriile sale resurse nebanuite.
"Testament" asezata cu intentie in capul volumului de inceput "Cunte potrite" este cea mai semnificativa poezie. Fara sa constituie un manifest, "Testament" marturiseste despre obsesiile poetice latente argheziene. Poezia in versiunea argheziana - presupune deci: "Sudoarea muncii sutelor de ani".
Lucian Blaga
Personalitate impunatoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor universitar, a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea in universalitate. S-a nascut la 9 mai 1895 la Lancram, langa Alba Iulia, intr-o familie de preoti. Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi, "sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului", itorul poet - care se va autodefini mai tarziu "mut ca o lebada" - neputand sa vorbeasca pana la varsta de patru ani.
Primele clase le-a facut la Sebes, a urmat Liceul "Andrei Saguna" din Brasov, unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat romanesc de Teoria dramei. In anul izbucnirii primului razboi mondial si-a inceput studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917. Intre 1917 si 1920 a frecventat cursurile Universitatii din Viena, unde a studiat filosofia obtinand si doctorantul.
Revenit in Romania reintregita, s-a daruit cauzei presei romanesti din Transilvania, fiind redactor la restele "Cultura" din Cluj si "Banatul" din Lugoj.
In 1926 a intrat in diplomatie ocupand succesiv posturi la legatiile tarii noastre din Varsoa, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost ales membru al Academiei Romane in 1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului romanesc.
In 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la Sibiu in anii ce au urmat dictatului de la Viena. La Sibiu redacteaza, incepand cu 1943, resta Saeculum, care va aparea un an.
Din 1948, indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei.
A trecut la cele vesnice pe 6 mai 1961, fiind inmormantat la Lancram.
Lucian Blaga s-a manifestat in ipostaza dubla de poet si de filozof cu egala stralucire, dar si de dramaturg si publicist.
Volume reprezentative ale poetului sunt: "Poemele lumii", "Pasii profetului", "In marea trecere", "Lauda somnului", "La cumpana apelor", "Nebanuitele trepte".
Creatia sa este o sinteza de traditie si modernitate.
Substanta poeziei este, pentru Lucian Blaga, mitul; trasaturile fundamentale ale creatiei sale poetice sunt sentimentul misterului, setea de absolut, nelinistea metafizica si vocatia creatiei.
Opozitia dintre cunoasterea luciferica si cunoasterea paradisiaca a ceea ce cuprinde inspirata metafora " Corola de minuni a lumii", adica totul.
Cunoastrea poetica, metafizica, ce imbogateste frumusetea lumii, este incorporata intr-o atie ampla si destul de sugestiva si plastica: "si-ntocmai cum cu razele ei albe luna,/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce-i ne-nteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/ sub ochii mei / caci eu iubesc/ si ochi si flori si buze si morminte."
Iubirea este comunicarea eului poetic cu spiritul universal, iar ultimele imagini (flori, ochi, buze, morminte)sunt simboluri fundamentale ale existentei.
In conceptia lui Blaga cunoasterea este logica (adica rationala, pe cale stiintifica, dar prin care misterele lumii nu pot fi revelate) pe care el o numeste paradisiaca; pe langa aceasta exista cunoasterea luciferica prin care metafora, imaginatia poetica sporesc misterele lumii.
Blaga teoretiza distingand:
a) metafore plasticizante - care se produc in cadrul limbajului, iar transferul de termeni de la unul asupra celuilalt se face in vederea plasticizarii unuia dintre ei ca in exemplul: "randunelele pe un fir de telegraf - note pe un portativ"; "pe uliti subtire si inalta / ploaia umbla pe catalige"; "in joc cu piatra cate-un val / Si-arata solzii de pe pantec".
b) metafore revelatorii - care sporesc semnificatiile faptelor, misterele lumii, releveaza ceva ascuns in elementele la care seaza: "soarele / lacrima Domnului / cade in marile somnului"; "in somn, sangele meu ca un val / se trage din mine / inapoi in parinti"; "cenusa ingerilor arsi in ceruri / ne cade fulguind pe umeri si pe case".
Ion Barbu
Matematician si poet, Barbu s-a nascut la Campulung-Muscel. Fiul unic al magistratului C. Barbilian si al Smarandei. Studii elementare si gimnaziale in oraselul natal, Darmanesti-Roman, Pitesti. Liceul la Bucuresti, unde este remarcat de prof. Gh. Titeica, la un concurs al Gazetei matematice. Dupa licenta i se acorda o bursa in Germania. Doctoratul in 1929 cu teza Reprezentarea canonica a adunarii functiilor ipereliptice. Apoi se afirma ca matematician si dene profesor titular la Universitatea din Bucuresti. Stralucita vocatie matematica se materializeaza in 80 de studii, apreciate in tara si strainatate. Cu numele sau adevarat sunt consacrate asa-zisele "spatii Barbilian" in geometrie. Dan Barbilian de pe actul de nastere si din universul matematic este aceeasi persoana cu Ion Barbu, pseudonimul sau literar, inscris la loc de cinste in istoria literaturii romane.
Ca poet, debuteaza in "Literatorul" 1918. Colaboreaza la Sburatorul si E. Lonescu il semnaleaza cititorilor ca un "poet nou". Preocupat mai mult de matematici, ne-a lasat putine opere literare: "Dupa melci" 1921, "Joc secund" 1930, iar dupa moarte au aparut "Ochean" 1966, ini de proza "1968".
Pleaca in lumea de dincolo, la 11 august 1961, rapus de o criza hepatica. A doua zi, salcia din fata casei (strada C. Dalla 8), cantata de poet ca un copac sfant, se prabuseste la o furtuna. Acolo, la radacina salciei, isi ingropase cainii credinciosi
Mai exact spus, intelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproape de conceptia unor poeti moderni si singulari ca Stephane Mallarmé sau Paul Valéry, decat de conceptia mai generala, impusa de romantism. Apoi nu trebuie uitat ca poetul a fost debutat de un matematician si ca modul lui de a gandi in spiritul abstract al matematicii s-a impus si in ul reprezentarilor poetice. Ion Barbu insusi afirma: "Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta. Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul din al geometriei."
Scurte si riguroase ca forma - cateva sunt sonete -, poeziile propun un univers tematic restrans. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului si ale florei , evoca zeitati mitologice sau surprinde procese de constiinta, cum ar fi solemnul legamant al lepadarii de pacatul contemplatiei abstracte in favoarea vointei de a trai cu frenezie, intr-o totala consonanta cu ritmurile i ale naturii. Etand poezia - confesiune, exprimarea directa a nazuintelor sufletului sau, I. Barbu le transfera unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, muntii, pamantul ceea ce indica o tendinta de a folosi simboluri "obiective". Peisajele, pasteluri exotice si imaginare, inchid in ele elanuri si incorsetari ale fiintei umane, aspiratii patetice si incrancenate refuzuri.
Concluzii
George Bacoa se situeaza intre marii poeti ai veacului, alaturi de Tudor Arghezi, Lucian Blaga si Ion Barbu. Despre George Bacoa, s-a spus initial ca e un
poet simbolist dar criticii au remarcat ulterior ca isi depaseste
epoca, apartinand poeziei romane moderne. Se pare ca pseudonimul
sau prone din limba latina Bachus a, unde insemna
Calea lui Bachus dar are legatura si cu denumirea orasului
sau natal, Bacau.
Sunt putini poetii care, prin opera, au impus in contiinta literara, cu numele lor, denumirea unei stari de spirit, a unei atmosfere lirice, in cazul acest - bacoanismul.
Apartenenta poetului la simbolism a fost demonstrate printr-o serie de argumente tematice (motivele solitudinii, toamnei, ploii, sensibilitatea nevrotica fiind extreme de active in lirica bacoana), prin argumente stilistice (sinestezia, simbolurile obsedante) si prin intertextualitate (Bacoa citand in textele sale, autori simbolisti). Bacoa dene unul dintre cei mai importanti poeti
romani, devenind autorul care executa un urias salt canonic de la
statutul de poet minor la cel de autor clasic al literaturii
romane.
"Instinctul melodiosului, care conduce mana tuturor modenistilor este absent in poeziile lui Bacoa, a carui arta pare sa invedereze o ureche nemuzicala sau, spre a nu se crede ca o spun cu repros, o ureche in stare sa accepte distanta, zgomotul, dezordinea sonora."( Nicole Manolescu "Despre poezie")
"Bacoa e, inainte de toate, sincer. Peozia lui nu tinteste niciodata un anumit efect literar, totdeauna ea adduce cu sine, fara sa-si dea socoteala, unul. Bacoa se multumeste sa se analizeze si sa-si noteze, scurt, précis, cu neri starnsi, intr-o inascuta incordare, impresiile." (Nicolae Dadescu "Aspecte si directii literare")
In ziunea lui Arghezi idea se impleteste cu intuintiile adanci ale starilor de existenta.In poezia argheziana gandirea si limbajul sunt de factura moderna, iar form asi tematica sunt adesea traditionale.
Versificatia este traditionala si moderna deopotriva.Traditionalul tine de rima pereche, iar modernitatea tine de ritmul neregulat, care urmaresete nu piciorul metric, ci gadirea poetica.
In Cadrul poeziei lirice, poetul vorbeste in numele sau si exprima sentimente si aspiratii intime(ca in "Testament").Ulterior au aparut discieri precum lirica personala, lirica rolurilor, lirica mastilor (in Luceafrul de Eminescu).Lirica, fiind genul autoexprimarii, recurge la confesiune ca modalitate de exprimare si este poezia prezentului; nota dominanta de capacitatea de a exprima sentimente si trairi puternice.Felul sentimentului domninant si unele criterii formale diferentiaza speciile lirice: oda, imnul, elegia, meditatia, satira, sonetul, etc.
"Poetul scrie pentru a-si spune ca intelesul ultim ii va scapa darn u renunta sa il caute.Asa incat insasi aspiratia spre unitate este unitatea pe care o putem numi(.)ca gest al unei constiinte tensionate pentru care poezia nu este totusi numai un joc sau numai potrirea de cunte, ci incercarea de intelegre prin cuvant."
(Marian Papahagi,Exercitzii de lectura)
"Ilustrand perfect modernismul moderat,Arghezi s-a dovedit si un reformator important al liricii nostre;el este eretic si fata de miscarile cele mai reformatore ale vremii(.).In "Flori de mucigai", se modifica sfera realitatii acceptate drept " (Mircea Scarlat,Istoria poeziei romanesti).
Creatia lui Blaga a parcurs succesiv mai multe etape fara ca intre acestea sa existe democratii ferme, exacte. Astfel primul volum, "Poemele luminii", se caracteizeaza printr-un talism pronuntat. Volumul urmator, "Pasii profetului", se defineste printr-un limbaj meditativ, reflexive. Volumele urmatoare, "La cumpana apelor", "La curtile dorului" se definesc printr-un lirism folclorizant.
In intreaga lirica blagiana se pot identifica doua constante:reflexitatea si metafora.Din punct de vedere formal, poetul a impus definitiv versul liber.
Creatia sa este o sinteza de traditie si modernitate.In continuarea lui Eminescu, Blaga adaceste procuparea pentru spiritualitatea nationala pana la straturile cela mai arhaice, primitive.
Blaga recreaza lumea magica si mistica;este o "incercare a spiritului uman de a se transpune in orizontul misterului si de a-l revela"(G. Gana).
Substanta poeziei este,pentru Lucian Blaga, mitul;trasaturile fundamentale ale cretiei sale poetice sunt setntimentul misterului, setea de absolute, nelinistea metafizica si vocatia creatiei.
Apartenenta sa pentru deschiderea culturii nationale spre spiritele universale il situeaza in aceeasi familie cu D. Cantemir, B.P.Hasdeu, Eminescu, Noica, Mircea Eliade.
Primul sau volum de poezii "Poemele luminii", este de o mare originalitate si este o marturie a intalnirii lui Blaga cu expresionismul receptat dinstre arta plastica mai intai, si , mai tarziu dinspre literature, prin traducerile efectuate.
Ion Barbu este un poet relist si modern,apeland si la libertatile versului contemporan. Fenomenul artistic barbian s-a nascut in punctul de interferenta al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebita de cea a lui Arghezi si Blaga, intrucat gradul ei de dificultate e mai mare. Mai exact spus, intelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie sa fie poezia e mai aproape de conceptia unor poeti moderni si singulari ca Mallarmé sau Valéry, decat de conceptia mai generala, impusa de romantism. Apoi nu trebuie uitat ca poetul a fost debutat de un matematician si ca modul lui de a gandi in spiritul abstract al matematicii s-a impus si in ul reprezentarilor poetice. Barbu insusi afirma: "Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta. Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, asa ca, ramanand poet, n-am parasit niciodata domeniul din al geometriei."
Intr-un interu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creatia lui Ion Barbu era impartita in patru etape: parnasiana, antonpanesca, expresionista si saradista. In studiul din 1935, Introducere in poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape: parnasiana, baladic - orientala si ermetica . Aceasta din urma impartire a devenit clasica.
"Majoritatea poemelor barbiene si totalitatea celor din ciclul "Joc second" nu pot impresiona, in prima instanta, decat prin muzicalitatea si ritm, eventual prin absenta legaturilor aparente cu semantica ordinara, precum in picture nonurative.Sensul propriu comunicarii lirice din poemele lui Ion Barbu scapa intelegerii dupa criterii normate de, bunaoara, poezia traditionala. (Laurentiu Ulici "Arghezii, Bacoa, Barbu)
