Viteza maxima in oras de MlRCEA HORIA SlMIONESCU (fragment comentat) referat





Viteza maxima in oras
(fragment)


«Nu stiu cum au lucrat zvacnetele primordiale, atunci cand natura i-a oferit maimutoiului sansa de-a opta pentru o indemanare sau alta, de ne-am trezit, inca inainte de a incepe gafaiala vanatoarei, cu gust de sange cald pe buza inspumata. Fapt sigur este ca mostenitorii acelui moment epocal, de inspirata alegere, au ramas sa se indeletniceasca, din prima zi si pana la capatul vietii lor, numai cu adunarea si inmultirea si, uneori, in zilele senine si in clipele de melancolie, cu chitaitul prelung pentru jambonul rumen de pe policioara inca neajunsa. Si cat de potrivit si de superb s-au imbucat acestei optiuni toate gandurile si aspiratiile noastre! Gandim nocturn, cu toata gravitatea, la tavalirea in sant a vecinului care a refuzat sa ne dea trei pruni de pe hotarul curtii si n-a incetat cu reclamatiile pentru ca i-am jumulit gaina, cea care a fiert joia trecuta in oala noastra, si iata gandul se ridica la etaje superioare, faptele se abstractizeaza si, in momentul de fericita inspiratie, punem pe hartie sentimente de taraba, camuflandu-le sub prelatele razboiului din Algeria, tragand concluzii de o mare patrundere si salve cu semnificatii universale. Zbieram cu ochii iesiti din orbite la propriul fiu, buchisind pagina abecedarului, il plesnim pedagogic, cu dragoste paterna, pana la izbucnirea sangelui pe nas si ne indignam la aventurile lui Shylock, pentru a fi linistiti in fata aparatului de radio la transmiterea bursei de marfuri de la Londra, cand cafeaua e delicioasa, iar oamenii tai au doborat destui adversari printre soarecii din Soho. Sa nu ne fi catarat chiar destul de sus pe scara vietuitoarelor, se intreba George cantarind in palma cu mare placere cartea lui Schweitzer despre Bach, de resimtim atat de violent nevoia de obiecte, de jumari rumenite, de margeluse si alte maruntisuri.»


Inghesui vindicativ in raftul bibliotecii pe Giambattista Vico si pe Hoffmann, care, cu toate dragalaseniile lor, n-au reusit sa opreasca macar un ochi dintre cele ce desirau de la inceputul lumii ciorapul maretiei umane, cu talonul captusit cu tot. Ar fi avut pofta ori sa lase totul balta si, asezat pe burta pe vraful de carti din mijlocul camerei, sa se adanceasca in studiul unei lucrari de metafizica germana, recomandata repetat si neatinsa din timiditate juvenila, ori sa dea foc tuturor vechiturilor astora, aici in mijlocul camerei, sa arda toate iubirile care l-au impiedicat sa iubeasca. Asistase in tineretea lui la doua scene de acest fel, fusesera arse biblioteci mai bogate decat a lui, cand functionari zelosi chiuiau de satisfactie si isi imparteau furcile de metal spre a intoarce in valvataie tomurile de marochin, editii vechi si rare. Salvase atunci cateva manuscrise ale lui lorga, scrisori si notite, foile ingalbenite le incredintase unui prieten, si acela le pastra inca, nestiind daca sa le mai tina fara intrebuintare sau sa ie marite anticarului pe cativa gologani.
Ii paru rau pentru gandul criminal. Chiar daca scrierile acestea ii sucisera putin mintea, sau poate tocmai de aceea, George le iubea si n-ar fi fost in stare sa le faca nici cel mai mic rau. Bobarnacele si chiar ghiontii erau semne de familiaritate si afectiune. De fapt, nu stia daca lecturile dezordonate, nascocite de pasiunea lui dezordonata, fusesera piedica in calea realizarii unei mari cariere - ar fi putut fi astazi un inginer colosal sau un chirurg stralucit - sau propriul sau temperament, care, mai probabil, ii infatisase profesiunile pozitive drept marginite si, ca atare, intotdeauna controlabile. Simtul lui innascut de libertate nu i-ar fi ingaduit sa se incadreze in alt program decat acela indicat organic de propriile-i capricii. Auzise vorbindu-se intr-o reuniune de amici ca l-ar calauzi exclusiv placerea. Era si nu era adevarat. Placerea, asa cum si-o educase, devenise un instrument util de patrundere si cercetare; ca sa intelegi adanc un cant al lui Homer sau paginile cu multe implicatii ale unui comentariu la Divina Comedie, trebuie sa fi exersat mult timp, sa fi intreprins penibile excursii si probe intelectuale, insotite toate de suferinte crunte. Nu poti suporta aceste suferinte fara sa-ti fi educat simturile pana la a primi durerea cu satisfactie. Savura dificultati si se bucura sa aiba probleme. Ce avea comun o asemenea placere cu placerile meschine cu care se voia comparata activitatea lui?"




Nuvela, inclusa in volumul Dupa 1900, pe ia amiaza (1974), scrisa in stilul ironic specific prozei lui M.H. Simionescu, are in centrul actiunii un intelectual idealist pentru care aranjarea cartilor in biblioteca devine prilej de meditatie asupra conditiei umane. Evolutia omenirii este perceputa de protagonist ca o infruntare brutala pentru acaparare de bunuri palpabile, o fuga neintrerupta dupa scopuri materiale fjambonul rumen de pe policioara inca neajunsa"). Din momentul desprinderii din regnul animal ("zvacnetele primordiale"), "maimutoiul" caruia i s-a oferit sansa optiunii a ales calea bunastarii materiale, a existentei meschine, fiind coplesit de "nevoia de obiecte". in rarele clipe de repaos din lupta absurda pentru existenta, fiinta rationala abstractizeaza faptele anodine de viata, mistifica realitatea in timpul meditatiei nocturne, "punand pe hartie sentimente de taraba".
Titlul nuvelei sugereaza intruziunea violenta a zgomotelor lumii din afara in spatiul protector al bibliotecii. George, personajul central, fiinteaza aici intr-un timp ideal, ritmul vietii sale contrastand cu ritmul trepidant al realitatii cotidiene. Pentru ca umilul carturar izolat in biblioteca pune mai presus valorile spirituale decat cele materiale. El a optat sa traiasca liber, fara constrangeri "pozitiviste", bucurandu-se de placerea lecturii. De aceea simte acut criza valorilor, comparand datele vietii sale spirituale cu "placerile meschine" ale semenilor angrenati in perpetua "vanatoare" existentiala. Trecand el insusi, la un moment dat, printr-o criza provocata de hiperluciditate, a fost tentat sa arda cartile care l-au indepartat de lumea concreta. in acest context isi aminteste de rugul cartilor din perioada proletcultismului, cand a salvat de la distrugere cateva manuscrise de-ale lui Nicolae lorga.

Autorul alterneaza in aceasta proza maniera naratiunii impersonale, din perspectiva naratorului omniscient, cu naratiunea subiectiva, uzand de tehnica monologului interior. Profilul spiritual al personajului central se contureaza prin raportare la cartile pe care le aranjeaza meticulos in rafturile bibliotecii, stergandu-le de praf cu afectiune. in meditatia sa asupra devenirii umane, din timpul acestei preocupari domestice, personajul, dotat cu simtul umorului si al ridicolului, devine sarcastic si discursul interior atinge, la nivelul limbajului, limitele pamfletului: "gafaiala vanatoare?', "chitaitul prelung pentru jambonul rumen", "ciorapul maretiei umane" s.a.

Teme de lucru:

. Identificati, in monologul interior, toate expresiile plastice prin care personajul principal caracterizeaza zbaterile omului pentru a-si asigura bunastarea, indiferent la valorile spirituale.
. Revazand datele biografice ale autorului, stabiliti in ce masura personajul George reprezinta o proiectie a acestuia intr-un autoportret ironic.
. Realizati un eseu pe tema "Utopia din biblioteca".
. Daca ati citit romanul Nesfarsitele primejdii al aceluiasi autor, comparati personajul George din nuvela cu protagonistul romanului, George Pelimon.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani