" - Auziti clopotele?
Sunau clopotele manastirii care chemau la slujba de dimineata. Ruprecht impreuna linistit mainile; Hans auzi peste ape corul calugarilor. Cand acestia sfarsira de cantat, argatul se intoarse spre iuncher:
- Tin sa va marturisesc ca, o clipa, nici eu n-am mai stiut ce sa fac. Acum vad iarasi limpede. Ma intreb numai ce-or fi simtit oamenii din timpurile vechi, cand se rataceau pe aici, si in sihastria asta nu erau lumini, nici clopote, nici cantece!
- Se zice ca ar fi prima manastire cladita in tinutul asta.
Rupert intari spusele:
- Trebuie sa fi fost cumplit, intr-o tara unde diavolul isi facea mendrele in voie, iar pretutindeni - nimic altceva decat padure si mlastina, pline de ursi si pagani. Nici un sfant, nimeni n-avea un ocrotitor, nici nu stiu cum te puteai descurca intr-o asemenea bezna, cu atatia spiridusi si undine, care si azi mai misuna si pe care clericii nu i-au putut inca starpi.
Hans Jürgen auzise ca toate astea se trag de la faptul ca in ziua de azi calugarii nu mai sunt cum erau inainte.
- Sunt iubitori de mancaruri bune si pierde-vara, asta-i drept, dar mai au clopotele. Fara acestea, spiritele rele de mult ar fi invins. A fost o fapta buna ca si-au ridicat manastirea aici; a costat multa truda si multe vieti omenesti.."
