VANZATORUL DE ARIPI - Roman de Radu Tuculescu. A fost scris intre anii 1976 si 1980 si a aparut la Editura Dacia din Cluj in anul . Cuprinde multe dale din biografia autorului.
Personajele au avut si ele in mare masura modele in realitate, acestea provenind dintre locuitorii orasului in care scriitorul s-a nascut (Reghin).
Scena interogatoriului reface un episod din viata autorului care in anii studentiei a fost retinut in mod abuziv de fortele de ordine si anchetat la Cluj vreme de 12 ore. fiind eliberat la interventia istoricului Constantin Daicoviciu, rectorul de atunci al Universitatii "Babes-Bolyai".
Prima varianta a romanului dateaza din anul 1976.
Intr-o latura a lui - cea mai intinsa de fapt romanul este realist, imbinand observatia cu caldura sentimentului. In destinul personajelor exista o nota patetica, un dramatism intensificat uneori pana la atingerea unui prag al tragicului.
Unul dintre cei trei adolescenti aflati in prim planul romanului, Laurentiu, este un tanar traumatizat de faptul ca in anii '50 tatal sau a fost inchis din pricini obscure, iar mama sa, profesoara de limba romana, lucra intr-o fabrica pentru a-si intretine familia. Va deveni din aceasta cauza un om singuratic, tacut si absent, plimbandu-sc indelung prin muntii din imprejurimi.
Cand, in sfarsit, dupa multi ani latal sau se intoarce, legatura dintre ei nu se mai poate reface si intr-un moment de oboseala sufleteasca Laurentiu isi pune capat zilelor.
In roman exista si alte ipostaze ale esecului, fara a se ridica insa la aceasta limita maxima. Despre ratare pana la un punct se poate vorbi si in cazul personajului principal, Cristian Manta, un adolescent ale carui stari de revolta sunt inlocuite lot mai mult pe parcurs de apatie si visare si a carui tinerete se caracterizeaza prin "numeroasele lui renuntari".
Initial, dorintele sale mergeau inspre creatie: se remarca prin aptitudinile muzicale, dar in curand o ciudata demobilizare pune stapanire pe el si il face sa renunte. Manifesta inclinatii si pentru literatura, iar mai tarziu si pentru spectacolul de teatru, dai se loveste de neintelegerea educatorilor din acea vreme si in urma unei manifestari creatoare e drept, cu scopuri satirice - este exmatriculat inainte de bacalaureat.
Urmeaza o perioada mai lunga in care Cristian Manta traieste tara dorinte si idealuri, purtat de inertie, pana intr-o zi cand este ridicat de un om al ordinii si supus unui fel de interogatoriu, de fapl mai mult un dialog de idei. Cel carc-l ancheteaza, Temistocle Mohota, ii invoca pe stoici, pe Pascal, pe Horatiu, dar crede ca in epoca noastra, alasata de valorile activismului, filosofii nu prea mai au ce sa caute. Cu toate acestea, nu se poate vorbi de o intriga politista in romanul lui Radu Ţuculescu; nici Mohota nu este un anchetator propriu-zis si nici Cristian Manta un vinovat. Tanarul n-a savarsit nici o fapta rea, nu e interogat pentru a se afla ceva anume de la el, ci pentru a fi vindecat de apatic, pentru a se pune capat starii de demobilizare care l-a acaparai. Aceasta este "vina" lui Cristian Manta. Cat despre Temistocle Hohota, sub inlatisarea lui de anchetator pare a se ascunde un tamaduitor. Reusita lui consta in a-l aduce pe Cristian Manta in stare sa se salveze luand o hotarare potrivita vocatiei sale: aceea de a scrie un roman. Tot ratare, desi de cu lotul alta natura, se poate numi ceea ce se intampla cu un personaj poreclit de tineri Generalul.