URMA DE FOC - Volum retrospectiv de versuri al Denisei Comanescu, publicat la Botosani, Editura Axa, colectia:
"La steaua-Poeti optzecisti" in 1999, cu o postfata de Mircea Ivanescu.
Antologia cuprinde versurile de debut din volumul Izgonirea din paradis (1979) ca si cele apartinand perioadei de maturitate lirica: Cutitul de argint (1983) si Barca pe valuri (1987/ Optiunea deschisa si atractia pentru literatura engleza si americana concretizate in volumul de traduceri: Trei poeti englezi contemporani: Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Jon Sil/an, asociate activitatii de editor si redactor al Editurii Univers, sunt complementare creatiei poetice de o remarcabila prospetime si forta expresiva.
Poezie aflata in cautarea echilibrului existential, insetata de solutii, osciland intre apropierea de adevarul vietii, al experientei traite si preferinta pentru nisipurile miscatoare ale imaginatiei, acest volum de versuri al Denisa Comănescu este pariul autoarei cu sansele, abia vizibile, acordate lirismului. Versurile "cata imaginatie cere viata
si-atat de putina poezia" par sa inoculeze ideea ca, in raport cu viata, poezia are un rol secundar. Multe poeme pun problema raportului dintre realitate si fictiune, naturalete si contrafacere, viata si text. E un razboi dus pe doua fronturi, din care autoarea are numai de castigat. Denisa Comănescu deschide o bresa in peretele cenusiu al realitatii, elementele cotidianului fiind, de cele mai multe ori, asaltate de cele ale imaginarului. Experienta vietii traite cu intensitate si luciditate o invata, parca, pe poeta "locuita de-un strigat" sa vada si partea ascunsa a aisbergului. "Exista o arta a pierderii
o exersez de peste 9 ani
ca fisa de observatie a unui dezastru lent
ca un aisberg de forma geometrica
infipt in imaginatie"
(Asteptandu-l in imaginatie).
Afinitatea poetica si structurala pe care pocta o simte fata de Silvia Plath o face sa spuna lucrurilor pe nume, sa inlocuiasca, usor teatral, tonul benign si adesea impudic al confesiunii, cu tonul cinic al celei care s-ar abandona cu resemnare si indiferenta neantului; "De la tine
toate poetesele lumii au invatat
sa-si includa in biografie si o sinucidere ratata" - citim in poemul intitulat sugestiv Sylvia. Ceea ce apropie ca tip de sensibilitate aceste firi poetice este un "amalgam de tandrete si cinism, de reverie a epuizarii si umilinta a supunerii. Doua poeme. Calugarita si Apropo de Maiy Stuarl, reprezinta cele doua extreme, in iubire, ale liricii Denisei Comanescu: instinctul devorator al feminitatii si jubilatia discreta a fragilitatii si risipirii ei"
(P. Poanta).
Tot din ciclul de poezii cuprinse in volumul Urma de foc face parte si poemul (aparut initial in 1983) Exercitiu de exorcizare. Anihilarea, a-ncantiza-rca propriei fiinte intr-un univers el insusi aflat sub semnul probabilitatii se transforma intr-o reverie thanatica in care "eu nu exist
am fost un moment
o frunza care se credea radacina
dulce si trecatoare carne
un val, o capsuna,
buzele tale rosii muscand din ea".
Concretetea simturilor da un tragism aparte acestui spatiu insufletit doar de prezenta agresiva a obiectelor cu muchii ascutite. "Voi lua o foarfeca si-o voi decupa
caci eu exist
sunt un brad cu radacina in inima ta
de abia acum observ
mana pe care mi-o intinzi este chiar foarfeca".
Briceagul, cutitul de argint, mana-foarfeca raman simboluri ale demoniei lumii si ale insecuritatii eului.