UN RASUNET - Poezie de Andrei Muresanu, aparuta la Brasov, in "Foaie pentru minte, inima si literatura", nr. 25 din 21 iunie 1848, sub titlul Rasunet, semnala a.m. u., apoi in voi. Din poesiele lui Andreiu Muresanu, Brasov, . indata dupa aparitie, a cunoscut o larga difuzare si in copii manuscrise si o intensa circulatie orala, facilitata de suportul muzical (G. Barit).

Geneza Rasunetului poate fi circumscrisa cu relativa precizie, datorita unor informatii memorialistice. El a fost compus spre sfarsitul lunii mai 1848 la Brasov, unde mai multi tineri revolutionari, moldoveni, munteni si ardeleni, inclusiv autorul Rasunetului, revenisera, entuziasti, de la Adunarea Nationala din Blaj, celebrata simultan de Alecsandri si Mureşanu

In doua poezii omonime, 75 Mai . Dar evenimentele se precipita. Dieta de la Cluj, ignorand opozitia romanilor, decreteaza unirea Transilvaniei cu Ungaria. Astfel, ramanea deschisa doar calea luptei si a jertfei. Stimulat de exemplul lui Alecsandri, care tocmai publicase in "Foaie"
(nr. 21 din 24 mai) poezia Catre romani (in volum, Desteptarea Romaniei), dar si de alti poeti, unii ocazionali (in acelasi numar al "Foii" aparea La fratii mei romani, semnata Un filoroman), Mureşanu simte imboldul de a deveni si el o voce care sa vesteasca printr-un Rasunet, adica "sa strige" conationalilor sai "porunca" momentului. Iii realizeaza o sinteza, in sens diacronic si sincronic, a principalelor teme si idei vehiculate in scrierile Scolii Ardelene, imbogatite si fortificate prin transplantarea lor dincolo de Carpati de catre Gh. Lazar, apostolul ideii nationale, si de urmasii lui si transpuse, in chiar acel moment, din paginile cartilor de istorie si poezie in actiune reala.

Idei banalizate prin uz, dar reprezentand constante ale mentalului colectiv si ale sentimentalitatii romanesti, se aduna in poezia lui Mureşanu intr-un punct nodal de o densitate exploziva, strigate parca din zecile de mii de piepturi ale romanilor de pe Campia Libertatii. Documentele de la Blaj, indeosebi celebrul Discurs al lui S. Bamutiu, el insusi cu valente poematice, si-au pus amprenta asupra creatiei poetului (I. Buzasi).

Considerat oda, imn sau mars, Un rasunet a fost numit cu indreptatire si "discurs diversificat", "poezic-manifest" sau "proclamatie", retorismul fiind trasatura sa cea mai caracteristica, prin intentie persuasiva si prin expresie. Doua sunt temele principale ale poeziei, libertatea si unirea, ele fuzionand, de fapt, intr-una singura, lupta unita pentru libertate a intregii natiuni romane. Dezvoltarea lor se realizeaza treptat, perifrastic la inceput, apoi prin amplificare si detaliere, iar in final prin exprimare directa. Debutul este abrupt, printr-un imperativ si un vocativ singular: "Desteapta-te, romane,!", prin care poetul-agitator se adreseaza fiecarei constiinte in parte, dar si intregului neam romanesc.

Pe tot parcursul poeziei, forma verbala predominanta va fi imperativul sau conjunctivul cu valoare de imperativ, dupa cum frecvente sunt si vocativele, in continuare insa la plural, expresie a unei largi adresabilitati. Desteptarea trebuie sa se faca dinlr-un lung somn istoric, echivalat metaforic de poet cu moartea impusa poporului roman de vrajmasii iui seculari, stigmatizati prin epitetele barbari si cruzi. indemnul la desteptare ca revenire la viata poate fi raportat la modelul biblic al invierilor savarsite de lisus. Poezia a fost, de altfel, citita ca "un scenariu magic al unei resurectii ritualice"
(A. Rau).

Dar acelasi indemn il gasea Mureşanu de la un Gh. Sincai ("Desteapta-te, drept aceea, o iubite neamul meu,!"), pana la Discursul lui Barnutiu, unde starea istorica a natiunii romane este definita repetat ca o "moarte politica", iar unirea Transilvaniei cu Ungaria, "o moarte nationala dupa o lesinare indelungata".

Poetul gaseste de la inceput expresia cea mai pregnanta, prin alternativa-ultimatum ,Acum ori niciodata", pentru a reda unicitatea momentului oferit poporului roman spre dezrobirea sa.

Formula este reluata, in pozitii privilegiate ale versului, in strofa a doua, cu efect de intensificare, si in final, cu valoare conclusiva. Repetitia apare si in alte momente ale poeziei, mai ales ca anaibra. Propozitiile exclamative, utilizate din prima strofa, domina structura sintactica a intregului text. intr-un gest prezent inca la cronicari si apoi la reprezentantii Scolii Ardelene, romanii sunt chemati sa-si regaseasca si sa-si manifeste demnitatea de neam prin rememorarea originii lor romane. Mentionarea stramosului-interneictor Traian, devenita canonica, e menita sa imbarbateze pe luptatorii pcntni libertate. Cum isi aminteste poetul moldovean Gh. Sion, portretul lui Traian a patronal si Adunarea Nationala de la Blaj. Alternand planul istoric si cel contemporan, poetul tribun isi continua demersul persuasiv, exaltand, prin comparatii, enumeratii, hiperbole, multimea si calitatea luptatorilor romani pentru libertate:

"Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii", " si sar ca lupi in stane,
Batrani, barbati, juni, tineri, din munti si din campii!".

intr-o solidaritate peste veacuri, triada glorioasa a voievozilor din cele trei principate, "Minai, Stefan, Corvine", este chemata sa tutele/e reinvierea natiunii romane gata de lupta si de jertfa: ,,«Viata-n libertate ori moarte!» strigam toti".

Kste formulata astfel o noua alternativa antitetica, reluata insistent, in diverse variante, pentru a sublinia una dintre ideile principale ale poeziei. Prin antiteza sunt reliefate si alte valori fundamentale^ fratie -Reunire", juramant - blestem etc.

In partea centrala a poeziei, Mureşanu evoca vicisitudinile istoriei, datorate "oarbei neuniri" a romanilor si impilarii lor multiseculare de catre imperiile vecine, cel otoman si cel tarist, redate mai transparent, prin sinecdoca ("iataganul barbarei scmilune" si "cnuta"), cel de-al treilea, din cauza cenzurii, mai invaluit, dar usor rccognoscibil:

"N-ajunse despotismul cu-ntrea-ga lui orbie,
Al carui jug de secuii ca vitcle-l purtam; Acum se-ncearca cruzii, in oarba lui trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!".

Tema limbii, ca semn distinctiv al nationalitatii amenintate, era si ea de mare actualitate. Mai avantajati decat stramosii, contemporanii poetului, treziti de spiritul sacru al libertatii, jura sa se uneasca, sa fie "pururea frati", o imagine recurenta in epoca impreuna cu cea a patriei-mama, ce blestema pe fiii tradatori sau lasi. Ultimele doua strofe, centrate exclusiv asupra imperativelor momentului, reiau si adancesc unele teme, in expresii memorabile, deschizand largi perspective spatiale si formuland indemnuri profund mobilizatoare:

"Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va in cuget, uniti-va-n simtiri!" sau "Preoti, cu crucea-n frunte!", reflectand sacralitatea cauzei, dar si specificul local. Versurile finale impresioneaza prin hotararea asumarii mortii eroice pentru libertate si afirmarea solidaritatii in viata si in moarte, cu pamantul strabun:

"Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost pamant!".



Compendiu de idei de larga circulatie, exprimate adesea in imagini nu mai putin vehiculate, poezia lui Mureşanu a reusit sa capteze incandescenta unui moment unic de rascruce istorica si totodata sa se identifice cu cele mai scumpe aspiratii ale romanilor dintotdeauna. De aici succesul ei, la care a contribuit si melodia, aleasa, dupa marturia primului interpret ai Rasunetului, psaltul Gh. Ucenescu din Scheii Brasovului, de catre Andrei Mureşanu insusi inainte chiar de a-si scrie versurile. F. vorba de partitura lui A. Pann pentru elegia Din sanul maicii mele (un fragment din Adio la Targoviste de Gr, Alexandrescu, poezia scrisa in acelasi metru, versul iambic de 14/13 silabe).

Rasunetul a fost adoptat imediat cu entuziasm de public, devenind adevaratul imn al revolutiei de la .

In 29 iulie era interpretat la Ramnicu Valcea, o data cu citirea Proclamatiei de la Islaz, de catre un cor barbatesc dirijat chiar de A. Pann, din care facea parte si tanarul Ucenescu, venit de la Brasov. Despre insufletirea cu care il cantau motii lui Avram Iancu marturiseste N. Balcescu si tot el il numeste primul "acea puternica si frumoasa marseileza"', In ciuda obiectiilor unor esteti. Rasunetul si-a continuat existenta glorioasa in istoria noastra nationala, cantat in vremuri de restriste sau de triumf, prezidand toate marile ei evenimente.

El a influentat si dezvoltarea ulterioara a poeziei, indeosebi din Transilvania. Din 1990, este Imnul de Stat al Romaniei.

Scriitori romani