ULISE Poem de Ilarie Voronca.
Tiparit in primavara anului 1928, la Imprimeria Union din Paris, in colectia "Integral", cu un portret al autorului de Marc Chagall.
A fost scris in cursul anului 1927, cand poetul se afla Paris, ca functionar la o banca. Fragmentar, a fost publicat mai intai in revista "Integral", nr. 5, aprilie 1928, numar in care se si anunta iesirea de sub tipar a volumului (secventele 5, 6, 12).
in iulie 1928, revista "unu", nr. 4, reproduce la rubrica "Antologie" un fragment din partea a doua, incluzand si imnul inchinat ceaiului. Se mentioneaza, cu aceasta ocazie, si tirajul cartii - 206 exemplare.
Dupa experientele constructivisl-integraliste din paginile unor reviste ca "75 H. P.", "Punct" si "Integral", cu un univers imaginar puternic impregnat de elemente caracteristice civilizatiei citadine tehnice, de "faza activista industriala", cerute de programele avangardiste ale momentului, intr-o sintaxa concentrata si austera, si dupa ce, in poemul de dragoste Colombo (1927), poetul isi perfectionase exercitiile imagistice abia disciplinate in tipare prozodice inca "clasice", Ulise realizeaza o prima sinteza de relief major a operei sale.
Calatorul mitologic emblematic e asimilat aici unui eu liric ce descopera cu neliniste sau cu incantare spectacolul dinamic al metropolei moderne (Parisul), definita anterior, in texte programatice, ca "imparatie a reclamelor luminoase", conturand un topos al orasului feeric, desfasurat caleidoscopic in fata unei priviri curioase, lacome sa inregistreze senzatia si imaginea inedite. Klibcrata de aura mitologica, "aventura" e coborata in cotidian si in "banalitatea" faptului comun, exaltat insa cu fervoare imnica. Primele versuri declara deja ca "inchin(a) un imn.. veac(ului) mediocritatii", in care "nu mai vanam ursul sur prin muntii americii
bratele noastre nu mai sangera paduri salbatece
ne operam visele ca intestine
singuri ne inchidem in mucegaiul birourilor" - indicand o schimbare importanta de atitudine: eroismului, in fond romantic, al confruntarii cu o natura virgina, i se substituie gestul modest al insului anonim si solitar al societatii secolului XX, constrans la izolare, cautandu-se anxios pe sine si nerabdator sa comunice cu lumea din jur. Va prelua, astfel, ipostaza "reporterului" ce noteaza febril impresii si stari caracteristice pentru "veacul asigurarilor si al reclamei luminoase", acumuland notatii brute sau transfigurate metaforic:
"pe bulevarde sirenele autobusele // acompania/a in concertul prin fara fir", "scrasnesc din dinti marile cotidiane", "agentii companiilor de afisaj primenesc rufaria zidurilor", "se ascut zgomotele ca pumnale", "precupetii ridica obloanele somnului", "bulevardele se rumenesc ca paini in brutaria diminetii" etc. Cele mai diverse mesaje se incruciseaza in fata spectatorului antrenat in miscarea generala:
"strada te primeste ca o cutie de posta", "evenimentele se succed ca ferestrele", "sangele tau circula paralel cu metrourile".
O asemenea relatie cu "realul" indica expresiv insasi tehnica de constructie a poemului, care e una "siraultaneista" sau "cubista", de intersectare a impresiilor, senzatiilor, evenimentelor, planurilor reflectiei, cu modele intr-un poem ca Zona lui Apollinaire (1912) sau in scrisul unor Valery Larbaud, cu al sau Barnabooth, ori Blaise Cendrars, cu Proza transsiberianului, datand, ambele, din 1913 si cu ecouri largi in poezia franceza (v. Paul Morand) si europeana. Nu lipseste, dintre starile caracteristice, nici "panica" celui speriat de "semnalele" disperarii care-l cuprinde pe cautatorul "ciocnirii" cu celalalt si al "intretaierii" orbitelor, salvatoare. Secventelor agitate de film al "orasului tentacular" i se cauta corespondente simetrice in spatiile in care natura mai poate fi regasita, cu prospetimea ei telurica si culorile sale nealtcrate. Celebra secventa a cineca, a "pietii de legume", propune un astfel de spatiu, evocat cu ochi de pictor (lamand si cu o fantezie sugerand indraznet interferenta regnurilor.