Personaj principal al basmului, Tugulea este o imagine generatoare a binelui. Numele "se adauga elementelor realiste ale basmului" (G. Calinescu), dar il si individualizeaza.
Trasaturile personajului sunt relevante numai prin stransa legatura cu participarea la actiune, indreptata spre un final fericit. Tugulea, cel mai mic fiu al unor oameni nevoiasi, este luat in ras de fratii sai datorita unei infirmitati: 'o zmeoaica vecina "ii lua vinele si d-aia era el olog!".
Este semnul predestinarii unui caracter de exceptie. Istetimea il diferentiaza de fratii mai mari. Ursitoarea cea buna, transformata in zana, ii da lui Tugulea un chimiras, cu ajutorul caruia poate lua orice infatisare vrea. Se preface in albina si in musca, recuperandu-si de la zmei vinele. Metamorfoza este rezultatul unui obiect miraculos. Natura eroului devine complexa cand isi recapata puterile si ii omoara pe zmei, carora le ia armele si caii. intelept, intelege capcana intinsa de fetele zmeoaicei, transformate in vie cu struguri, livada cu pruni, fantana, pe care le va pedepsi exemplar.
La curtea unui imparat vecin, care de douazeci de ani lucra la un zid care sa-l apare de zmeoaica, are posibilitatea sa-si arate istetimea si curajul, deoarece omoara si "pe zmeoaica batrana". Sfatuit de un boier "pizmaret" ca Tugulea ar dori sa-i "ia tara" imparatul il trimite sa-i aduca pe fata imparatului Stirilor. Personajul, prin insusiri supranaturale, evolueaza dupa o traiectorie specifica basmului.
Calatoria lui este un prilej de initiere, iar obstacolele depasite ii evidentiaza calitatile. Nu da inapoi in fata greutatilor si pericolelor, iar voinicia ii este recunoscuta atat de zmei, cat si de "uriasif care se tem de puterea lui. Eroul n-ar putea izbandi fara ajutoare, care au atribute fantastice. Se intovaraseste pe drum cu Flamandul, Setosul, Frigurosul, Omul cu pietre de moara la picioare. Sagetatorul, Vrajitorul, Fiecare avand cate un dar deosebit.
Tugulea, ajutat de acesti "uriasi nazdravani", va reusi sa obtina consimtamantul imparatului Stirilor la casatoria Fiicei sale cu imparatul.
Desi indrageste fata, isi tine cuvantul si o duce imparatului care, la sfatul intelept al unor sfetnici, isi da seama ca Tugulea trebuie sa se insoteasca cu aceasta.
In drum spre casa, marinimos, va trata omeneste un vultur si un urs, care-si vor dovedi recunostinta. Nici la intoarcere eroul nu este scutit de incercari.
Calitatile sale trezesc invidia fratilor, care doresc sa-l piarda. Mortii sale, potrivnica ideii de bine a basmului, i se va gasi un remediu. Vulturul va aduce apa vie si apa moarta de la apa Iordanului. Intre "adju-vanti" un rol important il joaca si calul, care ii va pedepsi pe fratii ticalosi.
Relatiile in care se afla personajul cu ceilalti sunt oglindirea relatiilor dintre oameni. Prin bunatate, curaj, rabdare, omenie, Tugulea va depasi toate obstacolele, pentru ca binele prevaleaza asupra rautatii si dusmaniei.
