Travesti
(fragment)
"Dumnezeule, dar ce se intampla? Sunt iar la masa de scris. Mi-e imposibil sa-mi stapanesc panica, bataile inimii Pe brate am pielea infiorata. Scriu tremurat, zgarii de fapt pagina, dar trebuie sa scriu, fiindca fulgerarile dureroase de amintiri pe care le-am avut toata ziua, prea rapidstinse ca sa pot prinde ceva din ele in afara emotiei pure, s-au desfacut deodata sub teasta mea, cand abia atipisem intr-o rabufnire insuportabila. Reactia mintii si a viscerelor mele a fost atroce. Nu stiu ce vor sa insemne acele imagini, dar ele m-au sleit cu totul si cu atat mai putin o sa reusesc sa le descriu aici in indescriptibilul lor. |
Am vazut de fapt nu imagini, ci o emotie mare, sau o mare lumina, asa cum, oricate chipuri himerice vezi in focul de vreascuri, privesti de fapt numai flacara. Era ca un film vechi, palpaitor, derulat de un aparat de proiectie antedeluvian. Luminita difuza, galben-sepia, era strabatuta rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi si zig-zaguri sclipitoare. Am vazut interiorul unei camere in care personaje ectoplasmice abia se desluseau intre mobile. Se miscau lent in campul camerei fixe, ca niste pesti alburii intr-un iaz, intr-o pantomima ciudata, de neinteles, cum ai vedea o scena pe o fereastra straina. Fetita care statea jos pe covor, aliniindu-si papusile pe marginea patului, trebuie sa fi fost sora mea, putin inainte sa moara: o recunosteam din fotografia (in tonuri de sepia si ea) pe care-o pastra mama in vechea ei geanta stacojie cu acte si maruntisuri. () Acum sora mea vorbea neincetat, coditele ii scanteiau pe cand intorcea capul vioi in toate partile, dar in loc de orice alt zgomot nu se auzea decat pacanitul stins al proiectorului. Camera imi era cunoscuta: ma reintorsesem in odaia copilariei mele. Pe jos, bucati dintr-un joc de construit: mici cilindri, coloane, prisme, conuri. Printre ele, bucle de filme alb-negru, developat, imprastiate peste tot.
Iar intr-un colt mai e cineva, aproape estompat de focul palid al oglinzii de la toaleta. Numai cand se misca devine vizibil, si atunci doar prin luciri si accente: textura aspra a parului, un ochi cu o privire perversa, un obraz adipos Baiatul strain se ridica, vine spre mine, ma ia dupa umar si-mi sopteste ceva la ureche. Ma smulg tipand fara zgomot, in timp ce sora mea, ridicata si ea in picioare, priveste totul nelinistita, cu mainile pe langa corp si gurita intredeschisa. Ies in fuga pe usa, pe cand celalalt intinde mainile dupa mine implorator, palpaind o data cu filmul sters si zgariat.
Si cand filmul (sau retinele mele, sau meningele ce-mi inveleste creierul) s-a rupt, lasandu-mi in cosul pieptului o tristete sfasietoare, baiatul cel necunoscut a ramas totusi pe fundalul gol, incendiat, al ecranului si timp de cateva clipe a trebuit sa suport, sa privesc drept in fata, pe chipul lui, ranjetul zalud, inconfundabil al lui Lulu.
Foaia e umeda de la transpiratia mainii mele. Nu mai pot. Dar am venit la Cumpatu hotarat sa termin odata. Sa rezist oricarei priviri. Sa ies din batalia asta psihica vindecat, ori sa nu mai ies niciodata. Ma culc la loc in cateva minute. Doamne, de-as putea sa rezist!"
|
Publicat in 1994, romanul Travesti are o structura narativa inchegata in jurul a doua repere temporale: varstele de 17 si de 34 de ani ale au-torului-narator, carora li se asociaza doua repere spatiale: tabara scolara de la Budila si Cumpatu (langa Sinaia) - un fel de statiune de creatie a artistilor. Cele doua niveluri spatio-temporale alterneaza, cititorul devenind parte activa a procesului textual, spatiul si timpul lecturii suprapu-nandu-se spatiului si timpului scriiturii.
Autorul se afla in tabara de creatie de la Cumpatu pentru a scrie o carte. Izvorand din fluxul amintirilor care intarzie la stadiul de imagine senzoriala nesublimata in idee, scrisul are functie expiatoare, cathartica. Abandonandu-se cu voluptate acestui flux subiectiv (care alcatuieste adevarata substanta a romanului), autorul este chinuit de tentatii autoflagelatoare, obsedat de memoria identitatii originare, a unitatii initiale androgine.
Dupa cum reiese din fragmentul ales, cartea prinde contur din continutul impur, neeliberat de emotie al gandurilor creatorului si din ceea ce i se intampla in vis, in fapt, lungi si sfasietoare cosmaruri care lasa impresia cautarii fiintei perfecte, perceputa ca dublu necesar. Naratiunea dobandeste o structura mozaicata, discontinua, evidenta in fragmentul de fata, celor doua planuri spatio-temporale amintite (Budila, la 17 ani si Cumpatu - Sinaia, la 34 de ani) alaturandu-li-se altele, de natura subiectiva: stare de veghe / somn; reflectie (gandire) / vis (cosmar); constient / subconstient; rational / irational. Alternanta glisare dintr-un plan in altul compune arhitectonica interioara a textului, care se scrie "sub ochii cititorului". ii corespunde extraordinara mobilitate imagistica a stilului, dubland caracterul reflexiv al acestuia. Compozitia narativa nu mai respecta canoanele romanului realist: constructia subiectului, personaje. Autorul este singura constiinta epica, data fiind absenta personajului (personajelor) in sens traditional. Granitele dintre speciile prozei se estompeaza, epicul fiind cotropit de substanta eseistica si de luxurianta senzoriala a imaginii, de vizionarism.
Cuprinse in procesul de destructurare a textului, "personajele" - prin care autorul isi materializeaza experiente existentiale traite cu intensitate psihica, emotionala, chiar viscerala - nu au coerenta epica; eje sunt absorbite de fluxul reflexiv sau oniric al autorului-larator, neavand identitate ori libertate de miscare, de a stabili relatii de actiune cu alte personaje. Victor este alter-ego-ul autorului, proiectia in oglinda; colegii de tabara - vulgul de care autorul se disociaza, orgolios, neincetat.
Lulu. prezent in fragmentul selectat, constituie o obsesie a naratorului, integrata retelei de simboluri care sunt armonios orchestrate in naratiune, dintre ele detasandu-se simbolul paianjenului, devenit laitmotiv. Pe masura ce stasierile interioare se intensifica, naratorul il percepe pe Lulu - fiinta ambivalenta, respingator si atragator totodata, ca dublul de care nu vrea sa se elibereze.
in viziunea onirica a autorului-narator ilustrata in fragmentul de fata, imaginea lui Lulu - sugestie a fiintei hermafrodite in roman - se asociaza altor simboluri: copilaria, usa, camera, oglinda, lumina etc, toate incluse in zona labirintica, dar incoerenta, a subconstientului.
Redescoperirea prin amintire a identitatii perfecte, care armonizeaza contradictiile in chip suprem (masculinul si femininul, trupescul si cerebralul), pare sa fie mesajul textului.
La Mircea Cartarescu, simbolistica visului "este mereu contaminata de aceea textualista: labirintul, subteranele () sunt in acelasi timp hieroglife ale unui text ravnit si niciodata scris. Tema hibridului este astfel sustinuta de manierea scriiturii." (Mihaela Ursa, Optzecismul si promisiunile postmodernismului)
Teme de lucru:
. Analizati cateva dintre motiveie-simbol ale romanului Travesti: paianjenul, Lulu, labirintul, androginul.
. incercati o interprelare in cheie parodica a romanului Travesti.
. Enumerati cateva dintre trasaturile romanului postmodem, avand ca punct de plecare romanul Travesti.
