. se manifesta sub forma negatiei, care variaza in intensitate de la contestarea amuzata pana la disperarea sinucigasa;
. constituie un motor al gandirii si al imaginatiei scriitorului avangardist;
. isi gaseste explicatia in conditionarile interne (epuizarea unor continuturi si forme de expresie in literatura) si externe (cele doua razboaie mondiale, framantarile sociale din perioada marii crize etc.};
. nu exprima o solutie literara, ci mai curand una existentiala;
. efectele atitudinii negatoare se percep si la nivelul limbajului poetic;
. imbraca relativ rar forme extreme in avangardismul romanesc (in unele cazuri, aceste forme sunt dictate de programul / manifestul la care adera scriitorul).
. este o cauza a dezvoltarii spiritului negator;
. trebuie interpretata nuantat in cazul unei literaturi tinere, cum este cea romana, si, in consecinta, intampinata cu prudenta ;
. vizeaza toate aspectele sub care se manifesta literatura:
(a) formele institutionalizate,
(b) continuturile exprimate,
(c) motivele si temele valorizate in perioadele literare anterioare,
(d) impartirea pe genuri si specii literare.
. reprezinta o alternativa a spiritului negator;
. este implicat in "comedia literaturii", scrisa si interpretata de avangardisti;
. sustine capacitatea poetului avangardist de a schimba "mastile": poetul-personaj, poetul-clovn;
. contribuie la valorificarea motivului "lumea ca spectacol" ;
. dobandeste o functie compensatoare in literatura de avangarda.
IV. DESTRUCTURAREA TEXTULUI POETIC
|
. constituie o consecinta a atitudinii negatoare fata de literatura;
. atinge toate nivelurile constitutive ale textului: prozodic (versul alb, abolirea structurii strofice), sintactic (modificarea statutului detinut de elementele de relatie), stilistico-retoric (abolirea diferentelor dintre planul figurat si cel nonfigurat, centrarea discursului nu pe figuri de stil, ci pe imaginea care transgreseaza registrele retorice);
. favorizeaza viziunea "simultaneista" prin dezorganizarea semantica a textului;
. instituie miscarea browniana a elementelor textului poetic;
. favorizeaza distanta dintre afirmarea explicita a unei crize a literaturii (in manifeste si programe) si afirmarea ei implicita (in practica scrisului);
. atrage dupa sine anularea distinctiilor de gen.
. isi are originea, ca trasatura mai generala a epocii, in vitalismul bergsonian si in filozofia lui Nietzsche;
. exalta neincrederea in literatura, ce are ca principala consecinta devalorizarea acesteia;
. instituie opozitia dintre existenta si literatura (devalorizarea literaturii se face cu mijloacele literaturii);
. modifica statutul creatorului de literatura (de fapt, refuzul acestui statut);
. modifica fizionomia si statutul operei literare: absenta caracterului finit, lipsa de organicitate - efecte ale dezideratului ca literatura sa urmeze cat mai fidel viata (captarea momentului, poezia telegrafica, poezia-reportaj, poezia si transcrierea starilor onirice, halucinatorii, delirante etc).
