Traditionalismul este o ideologie cultural literala interbelica caracterizata printr-un ansamblu de idei, credinte, prin care promoveaza traditia si ideea de specific national. Atitudinea traditinalismului este mai veche in cultura noastra, iar ea preia elemente din semanatorism si poporanism.
Traditinalismul interbelic se constituie in opozitie cu modernismul lonescian(secolul XX)
Traditionalismul pretuieste si apara traditia inteleasa ca expusa pericolului alterarii si degradarii. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea traditionalista, numai ca el este intors, de regula, impotriva tendintelor si valorilor moderne ce aduc o eroziune si chiar o degradare a "vechiului". Specifice si definitorii pentru traditionalism sunt interesul si pasiunea pentru folclor, conservarea in mit a trecutului national, mai ales a celei de factura rurala.
Cel mai "intens" traditionalism la reprezentat in cultura noastra, gandirismul, miscarea literara dezvoltata in jurul restei "Gandirea" (1921-Cluj-condusa de Cezar Petrescu). Resta are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzand literatura in toate aspectele sale: poezie, proza, teatru, cronici.
Gandirismul insista asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea traditionalista a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul national in cultura romana.
Nichifor Crainic, conducatorul restei din 1926 pana in 1944 sustne: "Autohtonismul nu poate fi reflectat in totalitea lui daca nu i se ia in discutie pe langa cele trei elmente ale specificului national (Istoria nationala, Folclorul romanesc, Natura) si folclorul spiritual care este caracteristic romanilor, credinta ortodoxa sau ortodoxismul."
