Tovarasul Tavi - caracterizare
Este un tanar activist cultural care soseste in satul Mogos cu o caravana cinematografica pentru a le proiecta locuitorilor filme educative urmate de niste discutii cu o finalitate precisa.
Limbajul si comportamentul Iui sunt evident imprumutate, caci Tavi se confunda pe deplin cu scenariul pe care il poarta cu el in fiecare localitate. Este suprasolicitat de autor, care intr-un joc subtil al prezentarii (transcris in registrul umoristic al povestirii) lasa de fapt sa se inteleaga ca Tavi este in realitate o prezenta cu mult mai importanta decat pare. Presedintele Sfatului Popular intuieste ca Tavi reprezinta cu totul altceva, cu siguranta mai mult decat un activist cultural, fapt ce-l determina sa-i faca o prezentare deosebit de sugestiva: "- Si tovarasul tanar cine-i? -Nu stiu Cred ca e de la si Tanasie inalta cu repeziciune o spranceana. - Asa zise domnul Benea" Autoritatea lui Tavi este in fond autoritatea pe care o presupune Sistemul. In transcriere parodica, secventa in care personajul face cunostinta cu oficialitatile satului este de retinut pentru profilul personajului. in fata lui apar, intr-o ordine evidenta, presedintele Sfatului Popular, apoi plutonierul, seful de post din Mogos ("Sunt plutonierul Atanasiu Cica, sa traitC), tiganul "nostru de la Sfaf neinteresandu-l pe Tavi ("Nu ma intereseaza. Da-te mai la o parte").
Tavi da ordine, ia masuri, dar mai ales impune un limbaj artificial (pe care ceilalti, in special invatatorul Benea, il folosesc numai in prezenta lui).
Confundandu-se pe deplin cu sistemul autoritar si artificial al centrului si fiind o piesa in mecanismul declansat si riguros controlat de "regiune", Tavi pare sa se teama tocmai de ideea de a se descoperi pe sine insusi ca individualitate. intr-un moment cand se pare ca scenariul lasa locul unor manifestari de reala si atat de omeneasca sinceritate, Corina face un gest simplu si "ii trecu de cateva ori mana prin par, aranjandu-l intr-o parte, peste ureche", gest sanctionat cu promptitudine de Tavi, pe care il sperie in primul rand firescul unei realitati, care nu fusese prevazut in scenariul cunoscut: "Tovarasa spuse el incet, dojenitor, invartind incurcat piap-tanul, nu e cazul". Mari motive literare sunt rescrise de Ioan Grosan cu detasarea ce-l caracterizeaza. Corina incearca sa stabileasca o legatura afectiva cu tanarul barbat venit de la regiune, lacrimile ei fiind menite sa asigure un continut real limbajului: "Si eu eu - zise ea printre la-crimi, incercand sa se stapaneasca - eu cu ce va pot fi de folos?" Imposibilitatea comunicarii dintre cei doi este evidenta, caci structura interioara a lui Tavi isi gaseste expresie intr-un limbaj insusit de la altii, lozincard si artificial: "Va trebui cat mai curand, sa reorganizati intreaga activitate culturala pe baze noi, sa-i dati o orientare clara, mobilizatoare Trebuie aratat cu degetul, fara mila! Iata dusmanul de clasa! Luat de urechi si afara!"
Amintind secvente literare celebre, Tavi o cheama pe Corina sa plece, sa paraseasca acel spatiu limitat si monoton al Mogosului. Pentru o clipa fata are iluzia posibilitatii de a evada, si in minte "fi tasni un sir de litere aplecate: Chalon sur Saane". Tavi o cheama insa pe Corina la centru, la regiune, in centrul scenariului si al artificialului, unde nu mai este loc pentru sensibilitate si traire fireasca, netrucata, a existentei. Corina refuza acest lucru revoltandu-se, poate singura, impotriva acelei forte pe care o simte deformatoare si care i-ar mutila existenta: "Nu pot, intelegi? Nu pot!". Corina intuieste in fond ca, intr-un fel, Tavi este un bolnav care nu mai poate face un gest firesc si, intr-o secventa memorabila a povestirii, neironizata de acest autor neiertator, ii cere tanarului s-o mangaie. Ea incearca de fapt sa-l reinvete gesturile simple, pe care el le executa insa rece, mecanic, ca si cum nu le-ar fi facut niciodata: "«Da-mi mana» zise ea. l-o intinse incet, tacut, fara sa clipeasca. Ea o prinse de incheietura, apoi si-o apropie de chip si-i purta degetele peste frunte, cobori peste tampla, intarzie pe obraji, luneca peste buze, urca de-a lungul gatului, i le ascunse in par".
